29 iunie- zi a umilinței și nepăsării… Sau despre cum comisarul șef Sterian Nicușor, director imputernicit al CD Tichilești,a tratat personalul de ziua polițistului de penitenciare

 

El ar fi trebuit să fie conducătorul.

A ales să fie un nimeni, având frustrări atunci când cineva îi cere să se respecte pe sine, dar mai ales instituția ce o conduce, interesat doar de propriul scaun. Atât poate directorul imputernicit(cred că a și uitat de când) al Centrului de detenție Brăila-Tichilești, comisarul șef Sterian Nicușor, !!! Atât își poate respecta el propriul personal!!! Deși i-am spus că poziția noastră raportat la deciziile ce înțelege să le ia din perspectiva respectului arătat personalului se pliază pe modul în care va reuși să fie doar directorul acestei unități penitenciare, el a ales să ne ignore. Mai mult chiar, să ne acuze de șantaj. Și asta doar pentru că i-am atras atenția că el conduce o unitate din sistemul penitenciar, parte a sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională, și nu un ONG.

Mai jos aveți o mostră de tratament aplicat propriului personal…

,,Deși ar fi meritat o introducere mai amplă pentru a se înțelege și alte aspecte care definesc tabloul unui caracter „deosebit”, să trecem totuși la subiectul în sine, un subiect din care inclusiv managementul de vârf al ANP va înțelege ce tolerează prin sistemul penitenciar.
O zi care ar fi trebuit să nască sentimente de solidaritate, respect și echilibru, așa cum stă bine polițistului de penitenciare, fie el manager de top, manager de unitate sau deținător de oricare altă funcție, ziua de 29 iunie dedicată sărbătoririi polițiștilor de penitenciare a fost transformată la nivelul Centrului de Detenție Brăila-Tichilești, din păcate, într-o zi a demonstrării lipsei de caracter, abuzului decizional și, nu în ultimul rând, a unui front personal de luptă cu tente nord-coreene fățișe.
Protagonist feudal: comisarul șef Sterian Nicușor, directorul Centrului de Detenție Brăila-Tichilești.
Și reacțiile justificate ale conducerii Sindicatului Polițiștilor de Penitenciare Tichilești (SPPT).
La data de 09 iunie 2026, directorul Sterian lansează invitația de mai jos personalului CDBRT:

Citim invitația și observăm un aspect extrem de relevant. Cel puțin prin prisma menținerii unui dialog onest… Însă, ca o paranteză, nu putem trece peste ceva de care ar fi trebuit să avem cunoștință încă de la clasele gimnaziale, să nu spunem chiar primare: „Sunteți așteptați toți polițiștii de penitenciare împreună cu familiile lor…” Te cam bușește plânsul când observi că la acest nivel nu se prea deduce ale cui familii… ale lor… care? Invitația vi se adresează vouă, polițiștilor de penitenciare. Probabil că familiile „voastre” deranjau prea mult modul indicativ…

Închidem paranteza și trecem la lucrul serios despre care aminteam mai devreme. Observăm că ultimul paragraf al invitației menționează în clar serviciile ce vor fi puse la dispoziție de către o altă organizație sindicală. Nu comentăm gestul și coparticiparea colegilor la ambianță; însă instituțional, directorul Sterian, după cum se observă, menține acel element de marketing sindical în invitație. Explicația de bază: „contribuie cu bani!” Pe zona asta ne rezervăm timp cu altă ocazie pentru a dezvolta…

L-am fi numit, în definitiv, un gest cel puțin neinspirat; însă modul în care s-au derulat lucrurile în continuare constată că, de fapt, directorul Sterian se pune în hamul de la căruța colegilor sindicaliști și trage cu putere… Dacă l-ar fi îndemnat principii sindicale, din calitatea de membru pe care o are în acea organizație, poate am fi înțeles elanul; însă, pentru speranța că-i va rămâne o sticlă de suc sau de apă și, eventual, niște giumidele de mestecat pentru protocol în propriul birou, de aici deducem inclusiv micimea gestului de a se ambiționa să nu se delimiteze instituțional de această practică de marketing sindical.

Directorul Sterian nu doar că se ambiționează să păstreze fără să modifice acea invitație din bun simț instituțional vis-a-vis de alte două structuri sindicale din cadrul CDBRT, acesta se ambiționează inclusiv să trateze „la mișto” recomandările domnului Director General al ANP. Care au sunat în următoarea cheie după intervenția domnului președinte al FSSP, Florin Șchiopu. Deschidem și aici o mică paranteză afirmând că domnul președinte al FSSP a încercat să medieze și să explice directorului Sterian că practica este una discriminatorie și neavenită în acest context, vis-a-vis de alte categorii de personal cu alte viziuni sindicale și că instituțional ar trebui să se delimiteze și să adopte o poziție de tip „Elveția”.

Recomandarea ignorată cu lehamite de către directorul Sterian:

Suprapus, evident, și cu efortul conducerii SPPT de a-l convinge pe directorul Sterian să renunțe și să-și reafirme o poziție din care să rezulte un minim respect:

Atât recomandarea domnului DG ANP cât și poziția fermă a conducerii SPPT vis-a-vis de neadaptatul gest instituțional din partea directorul Sterian, ambele au fost tratate cu lehamitea unui om care nu înțelege că a fi manager înseamnă a deține și minime fleruri interumane.

Conducerea SPPT încă mai speră la un dram de caracter și respect. Vis-a-vis de recomandarea DG ANP:

Nicușor Sterian: ”Și dacă fac analiză pe text, reese (aici probabil autocorectul pe invers i-o fi jucat feste) că s-a subliniat necesitatea, nu că s-a și stabilit. Când se va lua o decizie în sensul ăsta la ANP, o respect întocmai.”

Președinte SPPT: ”În virtutea unei colaborări demne de respect reciproc nu consider că este neapărat nevoie de o decizie explicită a DG ANP”

Aceeași barosăneală feudală….

Povestea continuă și directorul Sterian Nicușor, sub umbrela unor împuterniciri de ani de zile și a pensiei ”din buzunar” apelează poate la cel mai cangrenar gest de care poate da dovada un manager în relația cu niște subordonați.

Primul pas îl face înspre unul dintre membrii SPPT pe care-l abordează cu următoarea expresie: ”Voi sunteți de serviciu pe 28 când se organizează masa festivă de 29 iune? Am să vă trimit și vouă ceva, chiar dacă sunteți din alt sindicat!” Directorul Sterian își consolidează postura de administrator de ”SRL” sau de stăpân al feudei CDBRT, permițându-și să-și aroge dreptul că el trimite și că norma 12C dislocată este doar la cheremul lui să fie acordată și nu un drept cuvenit prin actele normative specifice.

Dacă pentru ”vă trimit și vouă ceva” ar exista un soi de înțelegere că a fost doar o exprimare neinspirată, ”deși sunteți în alt sindicat” reprezintă o opțiune deliberată de a încadra pe criterii sindicale modul în care a ales să organizeze această masă festivă pentru personalul CDBRT.

Ajungem în data de 28.06.2026, personalul aflat în serviciu la datorie, personalul invitat la petrecere pregătindu-se de distracție. Aproximativ ora 9 – personalul aflat în serviciu este anunțat să trimită șoferul de serviciu pentru a ridica porțiile de mâncare și alte produse încadrate în norma 12C. Șoferul ambalează motorul și o ”calcă” cu responsabilitate. Și revine în unitatea CDBRT cu cratița asta pentru 25 de colegi și polițiști de penitenciare:

Privitor la modul în care directorul Sterian a ales să ”ne trimită și nouă ceva” îl constați din imaginea impecabilă. Din păcate nu poate fi resimțită și temperatura acelei cratițe. Ne uităm la cratița asta, ne bufnește râsul uitându-ne unii la alții și reamintim brusc că suntem de serviciu majoritatea membrii SPPT. Asta conexând și cu episoadele ”schimbul 1” pentru care poate ne vom face timp să-l atingem cu altă ocazie.

După reacția inițială vin și întrebările către șofer: ”Atât?” ”Așa?” ”Nu ți-a spus nimeni cum se împarte cratița asta la personalul aflat în serviciu?”

Șoferul, scurt: ”Nu!”

La puțin timp directorul Sterian Nicușor vrea să se asigure că v ajunge pâinea la locul petrecerii și sună prin dispecerat, discutând cu șeful de tură. Recunoaștem că șeful de tură în cazul ăsta nu a avut inspirația să-l întrebe pe directorul Sterian dacă ce a trimis prin șofer este ok.

Dorind să ne asigurăm că nu a fost p greșeală, ignorând chiar și cratița aia, transmitem șoferului să se asigure printr-o întrebare suplimentară atunci când va livra pâinea dacă sunt siguri că ”asta este tot!”. Șoferul se întoarce relativ repede în unitate și reconfirmă că i s-a transmis că ”asta este tot!”.

Consternați de lipsa de respect, de modul în care suntem tratați ca și colegi aflați în serviciu, trecem cu greu peste și ne organizăm singuri. Vorbim cu bucătarul de a transfera din cratiță într-un recipient totuși mai adecvat și luăm măsuri de încălzire și menținere cât de cât a temperaturii până la o oră la care se presupune că ar putea fi servită de către colegi.

SPPT nu poate lua în considerare și admite că polițiștii de penitenciare colegi și totodată membrii de sindicat pot fi tratați cu atâta lipsă de caracter. Conducerea SPPT își dorește ca demnitatea colegilor și membrilor de sindicat să fie respectată și înaintează următoarea adresă pentru a clarifica unele aspecte care au umilit efectiv personalul aflat în serviciu:

După transmiterea acestei adrese directorul Sterian descoperă că ar mai fi trebuit totuși să ”ne trimită” și lada asta lăsată în consemn pe la șeful de schimb să ne-o înmâneze a doua zi:

Conducerea SPPT nu poate accepta o asemenea umilință atribuită colegilor și polițiștilor de penitenciare pe care-i reprezintă și decide ca formă de protest refuzarea acestei lăzi. Aplicăm regula de trei simplă raportat la 25 de colegi și dăm deoparte ”resturile” descoperite a doua zi. Aplicăm și două afișe iar modalitata de a protesta prinde acest contur:

Aceste două afișe și forma de protest a determinat directorul Sterian ca în data de 30.06.2026, la pregătirea personalului pentru intrarea în serviciu, să adopte o atitudine abuzivă prin lansarea unui atac direct și explicit la structura sindicală SPPT și la președintele acesteia prin supunerea oprobiului public.

SPPT consideră faptele directorului Sterian Nicușor ca fiind extrem de grave prejudiciind în mod execrabil interesul pentru care un sindicat ca SPPT, s-a înființat, tocmai pentru a proteja interesul social, profesional și moral al polițiștilor de penitenciare din cadrul CDBRT.

Precizăm că textul de față conține elemente de pamflet și ironie, având ca scop, în același timp, să pună în lumină prerogativele avertizorului public, în spiritul transparenței și al dreptului la informare.

Biroul Executiv al SPPT din Centrul de detenție Brăila-Tichilești

Noua Lege a salarizarii în linie dreapta… Păcat că linia se strâmbă de când ar trebui aplicată

Ieri, Guvernul României a anunțat cu surle și trâmbițe că avem o nouă lege a salarizării. Cred că a 10-a, promovată în democrația celor care conduc România. Din păcate, nu este și democrația noastră. Să revenim, totuși, la această ultimă formă a legii salarizării.

Noua lege este, de fapt, vechea lege a salarizării(L153/2017), cu o serie de actualizări care să limpezească o filozofie numai de ei înțeleasă. Sau de cei care reușesc să aibă influență în cercurile puterii. Ni se spune că, dacă vom analiza legea prin comparație, atunci toată filozofia dispare, făcând loc părerilor subiective. Ministrul interimar al muncii, Dragoș Pîslaru, chiar făcea referire la principiile care guvernează salarizarea în zona OECD, o raportare nu tocmai corectă, având în vedere tocmai statutul economic al multora dintre statele componente. Cred că pe noi ne-au raportat la Columbia și Chile.

Ce ne pregătește această lege? În primul rând, raportul dintre cel mai mic salariu de bază și cel mai mare salariu de bază, soldă de funcție/salariu de funcție, indemnizație de încadrare și indemnizație lunară este de 1 la 8. Aceasta implică o comprimare a treptelor de salarizare, cu o aerisire extremă pentru partea superioară a beneficiarilor (coeficienti mari pentru un număr limitat de beneficiari, exemplul fiind demnitarii – nu că nu ar trebui să existe o ierarhizare corectă a importanței instituționale) și o comprimare extremă în zona treptelor 1-3 de salarizare.

Există elemente care ne pun pe gânduri! Se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2024 privind stabilirea unor drepturi specifice personalului Ministerului Apărării Naționale și a unor cheltuieli determinate de pregătirea și executarea unor misiuni în afara teritoriului național, în vederea realizării și menținerii capabilității aferente achiziției sistemelor de aeronave fără echipaj uman la bord, Bayraktar TB2, și a altor programe de înzestrare, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și pentru adoptarea unor măsuri privind retenția și atragerea personalului în aceste domenii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 25 martie 2024. Pe undeva, este normal dacă plata se va regăsi în corpul salariilor de funcție. Se abrogă art. XIV – XX din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025 care reglementa plata muncii în repaus săptămânal și sărbători legale, precum și alte categorii de drepturi.

Dispar mai multe elemente salariale sau se reduc procentele la anumite sporuri. Și discutăm aici despre sporul de pericol, sporul pentru realizarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate națională, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază în procent de 7,5%, sporul pentru personalul cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat (secretul de serviciu implicit), sporul pentru lucrări de excepție etc. Raportarea sporurilor în sectorul de apărare este făcută la nivelul valorii de referință, în timp ce în celelalte familii ocupaționale se face la salariul de funcție. Nu se mai regăsește plata orelor suplimentare și încă o sumă de alte sporuri care generau valoarea actualului salariu. Nu ar fi cel mai rău, dacă nu s-ar contura două tipuri de salarii: salarii cu valoarea salariului rezultată din aplicarea doar a legii, fără suma compensatorie, și salarii cu valoarea salariului rezultată din acoperirea diferențelor salariale apărute din dispariția unor sporuri (în cazul turelor, sporul pentru repaus săptămânal) cu o sumă compensatorie. De aici rezultă o serie de distorsiuni în cazul indexării valorii de referință. În timp ce, pentru cei fără suma compensatorie luată în calcul, salariul va crește, la ceilalți acesta va rămâne pe loc până la momentul acoperirii prin creșterea acordată a sumei compensatorii. Inclusiv aplicarea sporurilor va fi diferențiată pe categorii de personal.  Mă refer aici la personalul din administrativ, care nu are corespondent de sporuri în actuala lege. Cu elementele de noutate, vom reveni în perioada următoare.

Mai jos se află draftul legii salarizării pus în transparentă decizională de Ministerul Muncii:

Proiect-lege-MMFTSS-25-mai-2026_final

Proiect-COEFICIENTI-1-8-MMFTSS-25.05.2026-16.37-

Anexa-I-cap-I-B-Reglem-spec-invat-20-mai-2026

ANEXA-II-Cap-II-REGLEMENTARI-specifice-varianta-20-mai-2026

Anexa-III-cap-VI-20-mai-2026-Reglementari-specifice-personalului-din-cultura

Anexa-IV-cap-III-Reglementari-specifice-personal-diplomatie-20-mai-2026

Anexa-nr-V-Reglementari-specifice-personal-justitie-20-mai-2026

Anexa-VI-reglementari-speciale-20-mai-2026

Anexa-VII-var-20-mai-2026

Anexa-VIII-cap-I-B-Regl-spec-functionarii-publici-20-mai-2026

Anexa-VIII-cap-II-J-si-K-Regl-spec-personal-contractual-20-mai-2026

ierarhia-functiilor-rerprezentative-evaluate-20250525

Calendar-consultari-salarizare-25.05.2026

Atunci când nu ești decât un trepăduș frustrat, înconjurat de executanți obedienți, justiția îți dă una peste bot!!!!!!

DEX-ul limbii române: Trepăduș – 1. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora).

  • 1.1. Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.

Vineri, 8 mai, justiția a mai dat o palmă peste bot celor care, printr-un comportament mizerabil, încearcă să-și impună protejații, încercând astfel să controleze sistemul penitenciar. Astfel, Tribunalul Cluj a suspendat decizia de detașare dispusă în cazul șefului serviciului Siguranță și Regim din cadrul Penitenciarului Spital Dej, vestitul penitenciar-spital condus de Ana Maria Culai, director împuternicit perpetuu de către conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor, chiar dacă a fost eliminată dintr-o procedură de concurs fiind prinsă copiind, lucru știut de directorul general Geo Bogdan Burcu și Ioana Mihaela Morar, director general adjunct, care coordonează Direcția Medicală din structura centrală și cea care a propus-o pe doctorul Culai la conducerea Penitenciarului Spital Dej.

Asta în timp ce, cu două săptămâni înainte, tot Tribunalul Cluj a suspendat o decizie a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care întrerupea raportul de serviciu al directorului medical al aceluiași penitenciar-spital Dej, pentru a asigura liniștea acestei „minuni” a managementului, Abramburica sistemului penitenciar, copiatoarea de serviciu, Ana Maria Culai.

Dar să revenim la suspendarea de vineri. Autor al mizeriei, Staicu Mugurel, director general adjunct, citiți trepădușul frustrat al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin voia „maga relațiilor” și a „vărului” Marinescu, ex-ministru al justiției. Ajutat în demers de Ilie Dănuț (aveam altă impresie), trepădușul adjunct, director al Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar, și de nelipsitul trepăduș în devenire, Țugui Adrian, șef Serviciu Siguranța Deținerii. Toți trei împuterniciți, toți trei ipocriți! Păcat că Ilie Dănuț s-a amestecat în mizeria asta. La Țugui nu am așteptări, fiind doar un alt profitor din lista lungă a acestui sistem. Și nici nu se va îndrepta vreodată, deoarece dualitatea este o trăsătură de caracter ce, odată căpătată, cu ea mori. Mă gândesc aici la faptul că una transmitea șefului serviciului Siguranță și Regim din cadrul Penitenciarului Spital Dej, făcând pe neprihănitul, în timp ce punea în aplicare mizeriile puse la cale de tutorii lui. Cum au făcut? S-au gândit că trebuie să fie tăvăliți și distruși toți aceia care nu sunt slugi, cei care nu pun în aplicare mizeriile debitate de aceștia sau, mai rău, respectă prevederile legale și dispozițiile date de însăși Administrația Națională a Penitenciarelor. Care, ce să vezi, Administrația Națională a Penitenciarelor nu dorește să-i fie respectate chiar toate deciziile. Le vrea doar pe cele care nu le pun oamenii în cap. Și atunci, cei care înțeleg că dispozițiile legale trebuie aplicate și cred că ce dispune Administrația Națională a Penitenciarelor trebuie pus în practică, sunt executați tocmai de cei care au dispus măsurile.

Vă aduceți aminte, doamnă director general adjunct Morar, de decizia ANP transmisă în unități pentru a fi pusă de îndată în aplicare, bazată pe o dispoziție MJ, aceea de a scoate televizoarele din toate locațiile ce nu se regăseau într-un ordin MJ? V-ați repezit să-i distrugeți. Spuneați că trebuia să-și dea seama  că ordinul este vechi și că ar trebui adus în actualitate, ținând cont de nevoia de racordare în timp util a sistemului la informație. Mai mult, Staicu îl amenința pe cel de la Penitenciar-spital Dej, șeful serviciului din speța de mai sus, că nu își cunoaște interesul și întrebându-l când i se termină împuternicirea. Ușor, Batman, că nu toată lumea este împuternicită ca voi. Unii au mai dat și concursuri și au ocupat postul pe bune. Puteți să ne spuneți domnă director general Morar dacă ordinul a fost propus spre modificare? Vă spun eu. NU. Și voi vreți ca oamenii din sistemul ăsta să respecte ce spuneți?????

Dar să revenim la cei trei mușchii-tari. Ce au făcut? Au forțat o detașare corecțională a șefului serviciului Siguranță și Regim din cadrul Penitenciarului Spital Dej. Asta pentru că acesta nu a vrut să intre în cloaca aceasta mizeră, a ales să respecte legea și să nu facă parte dintr-un sistem ticălos. Și, văzând că nici după faimoasa muștruluire de la ANP nu au reușit să-l dea pe brazda lor, au ales să-i dea o lecție. Să-i arate cine contează, protejând în acest fel pe faimoasa copiatoare Culai. Deși le-a pus la dispoziție o mulțime de adrese prin care aducea la cunoștința directoarei Culai că prin dispozițiile sale vulnerabilizează sectorul operativ, le-a transmis adrese prin care aducea la cunoștința Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar și chiar lui Staicu ce se întâmplă la Penitenciar-spital Dej, aceștia au ales să-l pună la punct.

Și, ca să-l învețe minte, l-au detașat la Giurgiu. Ca să priceapă cine sunt jupânii. Dacă lucrurile erau adevărate și era bună credință, ar fi putut să-l trimită la Gherla sau Aiud, două penitenciare foarte mari în sistemul penitenciar. Și ca mizeria să fie completă, au făcut asta știind că soția ofițerului este însărcinată. Ori, dacă detașarea era dispusă cu bună credință, țineau cont și de acest aspect. Dar nu au făcut-o. Pentru că onoarea nereperată a celor trei trepăduși era mai presus decât viața unui om din acest sistem.

Acum, cineva ar trebui să plătească. Și va trebui să o facă, chiar dacă protecția acestora încă există. Ați înțeles, domnule director general? Ați înțeles, domnule secretar de stat Ioan Turc? Ce spuneți domnule ministru Predoiu?

Articolele Fererației Sindicatelor din Sistemul Penitenciar, se bazează pe prevederile art. 6 din Legea nr. 571/2004 – Legea avertizorului public și, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare, reprezintă informații de interes public. Acestea contribuie la dreptul societății de a monitoriza acțiunile persoanelor aflate în funcții de conducere sau care exercită autoritate publică.

 

În timp ce ministrul Marinescu i-a lăsat în ceață, la nivelul sistemului penitenciar se fac tot felul de experimente…

În timp ce la ,,Palatul” din Calea Floreasca e forfotă mare ca urmare plecării ministrului Marinescu, în Sistemul penitenciar lucrurile se mișcă. Și nu într-un sens bun. Și mă gândesc acum la promisa promovare a modificărilor ce urmează a fi aduse legii pensiilor militare de Bolojan, primul prim-ministru al cărui narcisism este mai presus de siguranța națională și interesele României, mă gândesc la promisa promovare a legii salarizării, transmisă spre consultare de ministrul Manole pe bucăți, doar anexe, pentru a nu putea pune cap la cap tot ce înseamnă poziționarea fiecărei familii ocupaționale în ierarhia importanței, respectului instituțional și coeficienții alocați în funcție de aceste lucruri. Dar despre asta voi vorbi intr-un articol următor.

Ce mai pun la cale mințile luminate din Administrația Națională a Penitenciarelor? Reforma Spitalelor penitenciar….Nu, nu vă inchipuiți că din perspectiva unui management profesionist. Nuuuu….. Rămânem tot cu Culai !!!! Și cu alții, cu aceeași inerție și comoditate din perspectiva soluțiilor în sectorul medical, rămânând în continuare să internăm în proporție de peste 80% în sistemul public, omorând sectorul operativ din perspectiva asigurării pazei. Sunt penitenciare care au avut și 3 internați o dată. Pentru că spitalele penitenciar nu internează. Și asta în timp ce nu reușesc să obțină de la Casa Națională de Sănătate sumele necesare funcționării acestor spitale.

Soluția găsită??? Bineînteles, una heirupistă. Cu dispoziție de la centru. Cum??? Să se facă o analiză a Statului de funcții. Iar analiza să se facă prin raportare la un Ordin al ministrului sănătății ce reglementează schema de personal necesară funcționării unui spital. Ordin care nu a fost avut în vedere la momentul când au fost scrise Statele penitenciarelor spital. Atunci a fost avută în vedere legislația noastră și ocuparea acestor posturi au avut același temei legal. Și asta o dovedește însăsi salarizarea personalului dintr-un Penitenciar Spital. În timp ce unii sunt salarizați pe salarizarea din anexa sănătății și mă refer la tot personalul medical, ceilalți sunt salarizați pe anexa structurii de apărare. Și cred eu că în mod corect, deoarece au fost în cadrați în sistemul penitenciar.

Acum ce vrea ANP-ul??? O raportare a personalului administrativ raportat la standardele din sănătate. Cum ar putea face asta dacă incadrarea nu a avut același temei??? Vom încerca să aflăm asta miercuri, când am cerut discutarea acestei probleme, fapt ce se va întâmpla după ședința Consiliului de conducere din ANP.

 

Du-te invârtindu-te tovarășu Marinescu!!!! Și dacă te vei intoarce, tot nu vei reprezenta pentru noi decât un paravan pentru impostorii promovați….

Azi, Radu Marinescu, ministrul absent al Ministerului Justiției a plecat de la conducerea acestui minister. Doamne ajută!!!. Face parte din top 3 miniștri inexistenți pentru Sistemul Penitenciar. Mut și surd la problemele acestui sistem, a ales tăcerea în raport cu organizațiile sindicale reprezentative din penitenciare. Nu ne-am mai întâlnit  cu el din decembrie și atunci ca urmare a amenințărilor cu refuzul polițiștilor de penitenciare de a mai efectua munca suplimentară.

Un ministru care a ales să-și promoveze protejații, printre care și rude apropiate. Care ce să vezi, au înlăturat persoane valoroase din top managementul sistemului, promovând la rândul lor alți apropiați incompetenți. Și exemple sunt cu duiumul. Dar vor face obiectul unui articol ulterior. Vor sări din nou pupincuriști actualului ministru să improaște cu dejecții, pentru a-și proteja minunile protejate. Dar ne-am obișnuit și vom continua pe calea justiției.

Dar haideți să vedem ce a in semnat mandatul lui Radu Marinescu.

Un mandat domnule ministru marcat de indecizie și promisiuni neonorate. După luni de critici și rezultate sub așteptări, ministrul Radu Marinescu părăsește portofoliul pe care l-a condus într-o notă de dezamăgire generală cu exceptia ,,nepoților”. Mandatul său rămâne în memoria publică nu prin reforme, ci prin tergiversări, declarații contradictorii și proiecte blocate. Și prin multe poze. Cred ca am platit numai pentru asta vreo zece fotografi. Partea proastă e că i-a obisnuit și pe cei care i-a pus în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor cu aceleași metehne. Și ce le mai place!!!!!!!!!!!

Promisiuni multe, fapte puține

Încă de la preluarea funcției, ministrul a ,,povestit” despre  un pachet de măsuri „revoluționare” pentru domeniul său. La un an distanță, majoritatea au rămas doar ,,poveste”. Investiții importante au fost amânate sub pretextul „analizelor suplimentare”. Nu a fost decât o lipsă de implicare pentru obținerea fondurilor necesare acestora. Sau chiar dacă o făcea, nu reprezenta nimic pentru interlocutori care hotărau. Mai vorbim de implicare în diminuarea deficitului de personal???. ZEROOOOO

Lipsa de comunicare cu reprezentanții polițiștilor din penitenciare

În loc de dialog real cu oamenii din sistem, mandatul lui Marinescu a fost definit de decizii luate la ,,calendele grecești”, cu intârzieri repetate, fiind nevoiți să ne agităm de fiecare dată când era necesară o verificare a unor evenimente grave petrecute în sistem sau de promovat un Ordin de ministru necesar desfășurării în condiții normale a activității . Sindicatele au semnalat în repetate rânduri că nu sunt consultate, iar nemulțumirile din teritoriu s-au acumulat tocmai ca urmare a protejării protejaților sau a intereselor acestora. În momentele-cheie, când ministerul trebuia să intervină ferm, reacția a fost întârziată sau interesată.

Se întoarce ministrul Cătălin Predoiu. În timpul extrem de scurt ce il are la dispoziție își va da măsura valorii prin reinstaurarea profesionalismului la nivelul sistemului penitenciar. Prin înlocuirea impostorilor cu profesioniști. N-ar merita să le țin partea pentru că nu au făcut mai nimic să-și respecte statutul, complăcându-se in această mocirlă a imposturii, dar continuând astfel sistemul penitenciar se va distruge definitiv.

Deci domnule ministru aveți ocazia să dovediți că acest Guvern este onorabil.

Situație mușamalizată la Penitenciarul Codlea??? DSDRP din ANP constată în totalitate ce descriam într-un articol precedent, dar trimite pentru validare către DIP!!! Oare de ce?

 

 

Protecția personalizată și mușamalizarea în sistemul penitenciar tinde să atingă cote de neconceput în alte perioade din existența acestui sistem. O constatăm în cazul situației foarte grave, cu implicații juridice și administrative majore, de la Penitenciarului Codlea, unde constatăm că o serie de încălcări grave ale prevederilor legale privind încarcerarea unui minor sunt minimalizate  la nivelul conducerii sistemului penitenciar. Avem senzația că la acest moment se încearcă chiar mușamalizarea acestui incident. Motivul!!!! Protecția celor promovați la conducerea operativă a acestui penitenciar.

Potrivit celor prezentate într-un articol anterior, la data de 14 martie 2026, un deținut minor a fost încarcerat în condiții  ilegale. Responsabilitatea directă pentru această situație era atât a șefului de tură aflat în serviciu la momentul depunerii minorului, cât și a directorului adjunct pentru siguranța deținerii, Frățilă Mihai Andrei, care avea atribuții extrem de importante în avizarea documentelor necesare procesului de încarcerare.

Ca urmare a semnalării acestui incident la nivelul Ministerului Justiției, acest fapt fiind datorat nivelului de încredere ce am ajuns să îl avem în conducerea sectorului operativ din Administratia Nationala a Penitenciarelor, dar și în cel care coordonează din poziția de director general adjunct această Direcție, înțelegem că a fost dispusă o misiune de control pentru a verifica cele reclamate de noi. Dovadă că totul este într-o devălmășie totală stă faptul că directorul general al ANP a aflat despre producerea incidentului de la Codlea la aproximativ două săptămâni de la producerea lui, de la  de la mine(cel puțin asta mi-a spus), Din ce am aflat pe surse, faptele reclamate de noi au fost confirmate în totalitate. Și cum era normal, structura care a efectuat controlul trebuia să prezinte un raport care să conțină aspectele constatate și să propună directorului general măsuri. Dar surpriză!!! Considerând că sunt expuse tocmai persoanele protejate de ei, s-a dispus ca nota de control să fie incheiată, ghiciți de cine? Tocmai de structura pe care ei o controlează aproape în totalitate. Respectiv, Direcția Inspecție Penitenciară!!!

În continuare considerăm că cel ce continuă să protejeze decizia proastă de numire a directorului adjunct pentru siguranța deținerii, Frățilă Mihai Andrei, și nu numai a acestuia, este directorul general adjunct, Mugurel Staicu, dar și directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar, domnul comisar șef Dănuț Ilie, care înțelege să-și protejeze scaunul directorial prin tăcere. În același registru se încadrează și șeful serviciului siguanță din ANP, Țugui Adrian. Și putem exemplifica cu situații în care a pus presiune pe ofițeri pe care-i coordonau, și care în cazul în care nu reacționau pozitiv la indicațiile acestora, puneau presiune pe aceștia pentru a-i determina să ia decizii în consecință.

Situația este cu atât mai sensibilă cu cât, cazul este cunoscut și la nivelul Ministerului Justiției, inclusiv de către Radu Marinescu, fără ca până în prezent să fie dispuse măsuri concrete proporționale cu gravitatea faptelor semnalate.

În acest context, solicităm Administratia Nationala a Penitenciarelor să comunice public rezultatul misiunii de control desfășurate la Penitenciarul Codlea, precum și măsurile dispuse în ceea ce privește persoanele găsite vinovate. Transparența acestor concluzii este esențială pentru clarificarea situației și pentru restabilirea încrederii în mecanismele de control și responsabilitate din cadrul sistemului penitenciar.

Medicul de gardă absent!!!! Pacienți abandonați în Penitenciarul-Spital Dej în situații de urgență

Într-un penitenciar-spital, unde pacienții sunt persoane private de libertate și complet dependente de sistemul medical al statului, absența medicului de gardă din clădirea spitalului nu este o simplă neglijență. Este o încălcare gravă a obligațiilor profesionale și un risc direct la adresa vieții.
Cu toate acestea, în Penitenciarul-Spital Dej, sunt semnalate situații repetate în care directorul unității, aflat oficial în gardă medicală și plătit ca atare, nu se află în spațiul spitalului, lângă pacienți, ci în clădirea administrativă, în propriul birou.  În acest interval, responsabilitatea de a interveni în cazuri medicale critice rămâne, practic, fără acoperire reală.
Surse din interiorul instituției susțin că, în timpul gărzilor, medicul responsabil nu este disponibil pentru intervenție rapidă în cazuri de stop cardio-respirator, colaps acut sau alte urgențe majore, situații în care fiecare minut de întârziere poate fi fatal. Prezența într-o altă clădire, fără contact direct cu pacienții, anulează scopul însuși al noțiunii de „gardă medicală”.
Mai grav, aceste absențe ar avea loc în timp ce medicul de gardă beneficiază de salariu integral pentru orele respective, finanțat din fonduri publice. Practic, statul plătește pentru o intervenție medicală care, în momente critice, nu există.
În locul supravegherii pacienților și al pregătirii pentru situații de urgență, timpul de gardă ar fi utilizat pentru activități administrative sau personale, inclusiv folosirea rețelelor de socializare, aspecte incompatibile cu responsabilitatea medicală într-o unitate sanitară cu regim de detenție.
Această situație ridică suspiciuni serioase de:
-neglijență medicală;
-încălcarea fișei postului și a normelor privind garda medicală;
-abuz de funcție managerială;
-punerea deliberată în pericol a vieții pacienților.
Pacienții din penitenciar nu pot cere o a doua opinie, nu pot suna la 112 și nu pot părăsi spitalul. Ei depind exclusiv de prezența și reacția personalului medical. Orice absență nejustificată a medicului de gardă înseamnă, în mod real, abandon.
Este inacceptabil ca într-o instituție a statului, sub autoritatea Ministerului Justiției și a sistemului sanitar penitenciar, garda medicală să fie tratată ca o formalitate, iar siguranța pacienților să fie sacrificată în favoarea confortului personal.
Solicităm public verificarea imediată a modului de desfășurare a gărzilor medicale, controlul prezenței efective a medicilor în clădirile spitalului, nu în sectorul administrativ și clarificarea responsabilităților în cazurile de urgență medicală. Tăcerea instituțională în fața unor astfel de fapte nu este neutralitate, ci complicitate.
AICI SE MOARE CU MEDIC DE GARDĂ „PREZENT” DOAR PE HÂRTIE 🚨
În Penitenciarul-Spital Dej, directoarea unității, plătită ca medic de gardă, NU stă în clădirea spitalului, lângă pacienți.
Stă în clădirea administrativă, în birou.
În timpul gărzilor.
Pe bani publici.
Asta în timp ce pacienții:
– pot intra în stop cardio-respirator
– pot avea urgențe majore
– au nevoie de intervenție medicală imediată
Și NU o primesc, pentru că medicul de gardă nu este acolo.
În penitenciar:
❌ nu suni la 112
❌ nu pleci la alt spital
❌ nu ceri alt medic
Ești captiv. Dacă medicul lipsește, e abandon.
Garda medicală NU înseamnă:
– stat în birou
– activități administrative
– telefon, Facebook, Instagram
Înseamnă prezență fizică și intervenție rapidă. Orice altceva este o minciună plătită din bani publici.
Când un medic de gardă NU e lângă pacienți, nu mai vorbim de management, ci de punerea deliberată în pericol a vieții.
Cine verifică aceste gărzi?
Cine răspunde dacă moare cineva?
Cine semnează pentru o gardă care nu există?
Pentru că primul deces evitabil nu va fi un „accident”.
Va fi consecința tăcerii.
Poate veti verifica domnule director general cum au fost efectuate garzile directorului Culai, medic generalist ce efectueaza serviciul de garda desi nu are competente medicale de specialitate, in datele 3,8,14,25, 29 decembrie 2025, 17, 19, 22,24,30 Ianuarie 2026, 4 , 13, 24, 28  Februarie 2026 și in 7 și  9 Martie 2026!!!!!!!!  În 28. 02. 2026 A AVUT SI UN DECES SI A VENIT DIN ZONA CLADIRII DIRECTORULUI LA URGENTA.
Dar suntem noi rautăciosi. Doamna Culai pregatește deținuții pentru servicii de telemedicină. O singură problemă are. Deținuții nu au voie cu telefoane mobile.

La mulți ani!

Azi este vorba de minunea din viata noastra. Tu doamnă! Tu mamă! Tu iubită! Tu, totul din viața noastră!

La multi ani ție, doamnă, mamă, soție, iubită! La mulți ani vouă celor care ne faceți viața mai frumoasă!

FSSP cere convocarea Comisie Mixte de dialog

 

Având în vedere prevederile art. LVI, alin.(2) ale OUG 7 din 24.02.2026 prin care Ministerul Apărării și  Ministerul Afacerilor Interne sunt obligate ca în următoarele 30 de zile să promoveze un act normativ care să modifice Legea pensiilor militare, Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar solicită, în conformitate cu prevederile art. 7, alin.(2) din Acordul Colectiv la nivel de grup de unități – Poliția penitenciară, solicităm convocarea de îndată a Comisiei mixte de dialog privind sistemul penitenciar.

Considerăm ca a venit timpul ca Ministerul Justiției, prin ministrul justiței Radu Marinescu, să-și ia in serios rolul de partener social, dar mai ales rolul de reprezentant loial al intereselor legitime ale polițitilor de penitenciare. A venit timpul ca ministerul justiției, ca minister cu rol de respectare a adevărului juridic să-și asume acest rol și să atragă atenția celor care conduc această țară că pensiile personalului din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională au fost reformate prin Legea 282/2023, fiind astfel îndeplinit jalonul 215 din PNRR. Orice altă modificare a legii 223/2015 nu ar face decât să ducă în derizoriu toate eforturile depuse de militari, polițiști, polițiști de penitenciare pentru a face posibilă funcționarea sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională în limite operaționale.

Solicităm convocarea Comisiei mixte și pentru alte subiecte extrem de importante, mai ales că aceasta nu a mai avut loc din septembrie 2025.

ANP între respectarea ierarhiei instituționale și impostura instituțională……

 

Ciocul mic la ei, nu la noi! Acum noi suntem la putere!

Cam asta se întamplă acum în Administrația Naționala a Penitenciarelor din perspectiva deciziilor ce privesc numirea în funcții de conducere la toate nivelele, atât în ANP, cât și în unitațile subordonate. O furie a schimbării tuturor celor care nu convin, doar pentru a numi pe cei preferați și care să facă posibilă o politică a imposturii, prin generalizarea incompetenței și a falsului în funcțiile publice, adesea susținută de clientelism și nepotism, îngropând ierarhia instituțională.

Cel mai recent caz, care ridică serioase semne de întrebare privind principiile meritocrației, ale ierarhiei instituționale și, potențial, ale imposturii în exercitarea unor funcții de conducere, este despre numirea la Penitenciarul Codlea, în funcția de director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar a ofițerului Mihai Andrei Frățilă, decizie care este puternic susținută de directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Mugurel Staicu.

Un parcurs profesional atipic, care nu recomanda numirea intr-o functie de conducere de o asa importanță, ci mai degrabă o orientare folosită în vederea unei promovari oportuniste, bazată pe apartenența la o anumită gașcă.

Parcursul profesional al domnului Frățilă Mihai Andrei este unul lipsit de realizări profesionale, mai degrabă marcat de  orientare spre functii care nu implică responsabilitate și care prin natura specializării nu are nicio legătură cu cerințele unei funcții de conducere de acest nivel într-un penitenciar. Să analizăm însă cronologia parcursului profesional:

  • 31 de ani: O vârstă la care mulți ofițeri abia își consolidează experiența în diverse compartimente operative.
  • Absolvent al Academiei Naționale de Informații(ANI), o instituție de învățământ ce școlarizează ofițeri și pentru sistemul penitenciar, cu minime informații în ce privește acest sistem, nu o școală de formare pentru ofițeri de penitenciare cu specializare în management operațional sau siguranța deținerii.
  • Încadrat în anul 2018 la Penitenciarul Brăila, la 23 de ani, ca ofițer regim penitenciar – un prim contact cu realitatea sistemului, dar pentru o perioadă extrem de scurtă, care nu a asigurat decât o minimă interacțiune cu ceea ce înseamnă sectorul operativ, muncă ce l-a plictisit extrem de repede, fapt dovedit de parcursul ulterior.
  • Mutat în anul următor la Ploiești, în Direcția Prevenire a Criminalității și Terorismului (DPCT) – o direcție care de-a lungul timpului și-a dovedit ineficiența – vezi printre altele ,,informațiile” care au lipsit cu desăvârșire, cu privire la intențiile turcului Abdullah Atas, condamnat la 22 de ani de închisoare după ce, în 2015, a omorât un agent de poliție rutieră, care a fost trecut într-un regim de detenție, foarte facil, care pune multe semne de intrebare cu privire la acest lucru, și care regim de detenție – semideschis, i-a permis obținerea unor astfel de beneficii.
  • Detașat la Codlea în anul 2021, tot pe linie DPCT și mutat definitiv  tot în același an, păstrând specializarea DPCT.
  • Numirea în funcția de Director Adjunct: De la un ofițer fără o experiență  în managementul unui penitenciar, și cu o specializare principală în așa zisa prevenire a criminalității, la o funcție de director adjunct siguranța deținerii, pare un salt ierarhic care sfidează logica unei cariere construite pe experiență și vechime în muncă directă cu deținuții și personalul de pază și supraveghere.

Deși se încadrează în politica instituțională promovată chiar de la vârful Ministerului Justitiei, am crezut că aceasta este doar conjucturală și că vizează  apropiații ministrului, domnul Staicu fiind unul din beneficiarii acestei conjuncturi, pus directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar  din Administrația Națională a Penitenciarelor și ulterior Director general  adjunct al aceleiași instituții, chiar de ministrul justiției. Din funcția de șef serviciu regim la Penitenciarul Deva. Dar nu!!!!!! Se pare că nu este de ajuns. Am trecut la următorul nivel. Cine nu este cu noi, este impotriva noastră!!! Drept urmare, mulți dintre cei care nu împărtașesc actualele ,,valori” ale noii conduceri ce are în coordonare Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar  din Administrația Națională a Penitenciarelor sunt înlăturați pe argumente ce nu au nicio motivație profesională solidă, fiind folosite motive ce nu pot fi imputate decât la nivel de ,,așa vreau eu”. Asta se întâmplă acum în cazul sefului serviciului siguranță Sevastre, imputernicit director adjunct siguranță la Penitenciarul Codlea, acum mazilit de DGA Staicu Mugurel pentru a face loc pupilei Frățilă Mihai Andrei. Și nu este singurul. Dar vom reveni cu multe alte exemple.

Asta în timp ce același director general adjunct nu s-a arătat deloc deranjat de faptul că, Bălosu Daniel, ofițer la Penitenciarul Poarta Albă, este în continuare împuternicit șef serviciu siguranță la acest penitenciar, deși DIP-ul a constatat o multitudine de deficiențe în activitatea de șef serviciu, culminând cu evadarea de la instanță a unui deținut, dar și cu deținerea în birou a unei cantități importante de băuturi alcoolice. Mai ales că la momentul acela, directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar era actualul director general adjunct. Însă, înțelegem că aceste activități fac parte din paleta acțiunilor ce te propulsează și te mențin în anturajul celor care dispun. Felicitări pentru ,,.echilibrul” manifestat în judecarea și poziționarea față de cele două situații domnule ,,director general adjunct”. Este cu ghilimele deoarece functia a fost cu dedicație. De la văru****. Chiar dacă este răsuflată, tot de la văru este!!!! Dar să ne întoarcem la ce se dorește a se întâmpla la Codlea.

Această numire ridică mai multe întrebări de bun simț:

  1. Experiența managerială: Un director adjunct de penitenciar are responsabilități complexe de gestionare a personalului, a resurselor, a relației cu deținuții, a siguranței și securității unității. Cât de pregătit este un ofițer cu un parcurs atât de specific și de scurt, predominant în DPCT, pentru o astfel de funcție?
  2. Specializarea versus necesitatea funcției: Competențele în prevenirea criminalității sunt, o experință profesională, dar una specifică , dar ele nu sunt direct echivalente cu experiența în organizarea activității de siguranță, regim, supraveghere, sau administrare operativă a unei unități penitenciare.
  3. Principii de promovare: Ce principii de promovare își asumă Administrația Națională a Penitenciarelor? Se bazează acestea pe meritocrație, pe experiență acumulată în teren, pe vechime în sistem, sau pe alte criterii? Este o numire „clientelară și interesată” sau una bazată strict pe competențe demonstrate în managementul operațional al unui penitenciar? Răspunsul vi-l dați singur.
  4. Descurajarea profesională: Ce semnal transmite o astfel de promovare ofițerilor cu o experiență îndelungată în penitenciare, care au trecut prin toate etapele ierarhice și au demonstrat competențe pe termen lung? Nu riscă o astfel de decizie să descurajeze dedicarea și profesionalismul, sugerând că ascensiunea se poate obține prin alte căi decât cele clasice?
  5. Rolul Directorului General Adjunct, Mugurel Staicu: Implicarea directorului general adjunct în această numire, ridică întrebări despre influența personală în procesul de promovare și despre respectarea procedurilor interne de respectare a ierarhiei instituționale în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Impostură sau ineficiență a sistemului?

Termenul de „impostură” este puternic, dar nu poate fi ignorat într-un context în care un ofițer, cu un profil profesional atipic și o experiență limitată în managementul penitenciar, ajunge într-o poziție de conducere. Poate nu este vorba de impostură în sensul clasic al lipsei oricărei calificari, ci mai degrabă de o impostură instituțională, unde un sistem permite și chiar facilitează astfel de ascensiuni rapide, ignorând ierarhia și acumularea graduală de experiență.

Un sistem funcțional ar trebui să promoveze oamenii pe baza performanței dovedite, a experienței relevante și a unei înțelegeri profunde a specificului activității. Numirea la vârful unui penitenciar, a unei persoane a cărei experiență nu se aliniază direct cu cerințele postului, poate submina eficiența, moralul personalului și, în cele din urmă, credibilitatea întregului sistem penitenciar.

Concluzie

Cazul numirii directorului adjunct de la Penitenciarul Codlea, cu susținerea indicată a directorului general adjunct ANP, Mugurel Staicu, necesită o analiză transparentă din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Este esențial ca ANP să demonstreze că procesele de promovare sunt bazate pe criterii clare, obiective și meritocratice, și că ierarhia instituțională este respectată, pentru a asigura profesionalismul și eficiența unui sistem de importanță vitală pentru siguranța națională și respectarea drepturilor omului. Altfel, riscul este ca percepția de „impostură” să erodeze încrederea propriilor angajați în conducerea și integritatea sistemului penitenciar.

Domnul director general Geo Bogdan Burcu, în calitatea ce o are, aceea de gestiune a resurselor umane aflate în coordonarea sa directă, ar trebui să înțeleagă că ceea ce se întâmplă acum din perspectiva numirii în funcțiile publice în funcție de cine te recomandă, este extrem de periculos și că ar trebui să-și ia în mod extrem de serios rolul de conducere în sensul promovării celor enunțate de art. 5 din Statutul polițistului de penitenciare, respectiv:

Articolul 5                                                                                                                           Exercitarea funcției publice din sistemul administrației penitenciare se conduce după următoarele principii:                                                                 a) supunerea deplină față de lege;                                                                 b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condițiile prevăzute de lege;                                                                                                        c) egalitatea șanselor, pe baza meritelor și capacității profesionale;    d) responsabilitate și imparțialitate;                                                               e) eficacitatea și îndeplinirea atribuțiilor în interes public;                         f) eficiență în utilizarea resurselor;                                                                          g) ierarhia organizatorică și funcțională.

Probabil promotorii conceptului,,Ciocul mic”vor incerca să conteste ce este scris mai sus. Toți stiți insă că aceste lucruri se întâmplă. S-au întâmplat și în alte timpuri, dar parcă nu la acest nivel și de fiecare dată am militat pentru promovării, respectând ierarhia instituțională. Că nu s-a întâmplat de fiecare dată, posibil, dar de fiecare dată am făcut-o cu bună credință.

Credem că ministrul justitiei, Radu Marinescu ar trebui să se implice și să oprească această politică de epurare. Riscul major este legat de greața provocată de acest tip de manifestare a puterii. Temporară, dar extrem de periculoasă….