Principii sau interese? Ale cui sau pentru cine?

Cam asta este dilema ce mă macină în urma mișcărilor de protest din aceste zile. Și spun asta deoarece nu reușesc să înțeleg de ce ai face niște mișcări de protest dacă nu au fundament și nu crezi în ele. Pentru că ăsta este sentimentul ce îl am după aceste zile din perspectiva inițierii unor proteste a unora dintre noi. Asta deși evidențele erau toate în favoarea demersurilor noastre. Asta cred și acum. Și asta dacă ne raportăm la principiile care ar trebui să stea la baza activității sindicale. Dar să reluăm firul evenimentelor.

PRINCIPII

Apărarea necondiționată a drepturilor personalului, susținerea fără condiții a nevoilor acestora dacă se bazează pe prevederi legale, susținerea continuă a nevoi de pregătire permanentă a personalului prin găsirea unor soluții reale și care să aducă rezultate în acest sens, încurajarea responsabilitații profesionale și a imparțialității, egalitatea șanselor, pe baza meritelor și capacității profesionale.

EVIDENȚE

APLICAREA LEGII 153/2017. La nivelul lunii mai 2023 organizațiile sindicale reprezentative din sistemul penitenciar, Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar(FSSP), Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare(SNPP) și Federația Polițiștilor de Penitenciare(FPP) bănuiam că tot ce ni se promisese cu privire la aplicarea integrală a legii salarizării, odată cu rectificarea ce urma să aibe loc în luna august 2023 erau doar vorbe goale. Lucru care ulterior s-a confirmat. Atunci am stabilit că în data de 31 mai 2023, vom trage un semnal de alarmă prin refuzul muncii suplimentare 4 ore. Situația nemaîntâlnită până atunci în sistemul penitenciar și care a dat ceva frisoane, mai ales că fiind luată pe nepregătite, Administrația nu a avut nici cu cine să schimbe personalul care era în serviciu. Aveam de apărat un PRINCIPIU și am reușit să demonstrăm că putem. 

La nivelul lunii august 2023, în urma discuțiilor purtate în cadrul Comisiei mixte cu privire la minciunile cu care am fost amăgiți în ce privește aplicarea legii salarizarii pentru personalul din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională(inexistența unei rectificări ce urma să fie baza modificării prevederilor legale privind salarizarea) am cerut o întâlnire cu doamna ministru a justiției pentru a lămuri ce urmează să se întâmple. Între timp apăruse și ,, minunea minunilor- celebrul proiect de OUG, transformat în proiect de lege,  cel al AUSTERITĂȚII. O bulibășeală scrisă de proști, fără fundament și o minimă cunoaștere a modului în care funcționează instituțiile statului în general și Sistemul de Apărare, Ordine publică și Sigurană Națională, în special.

Am discutat cu colegii și ii anunțam de intenția și dorința de a continua acțiunile ce le declanșasem in luna mai. Cel puțin în ce privea Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar. Și acest lucru a contribuit cumva la găsirea unei soluții de întâlnire cu doamna ministru. Discuția la momentul acela s-a bazat pe aceleași coordonate: aplicare lege salarizare, exceptare sistem penitenciar de la aplicarea proiectului privind austeritatea, deblocare posturi în vederea ocupării prin concurs, ținând cont de deficitul mare de personal din sistem, nu raportat la statele de funcții subdimensionate, ci la multitudinea de activități si sarcini suplimentare prevăzute de normele legale în vigoare și care nu și-au găsit corespondent în modificarea statelor pentru a le adapta realităților sistemului. Doamna ministru, în limita constrângerilor generate de poziția ce o are în cadrul Guvernului(fiind membru al acestuia și obligată să pună în aplicare politica acestuia) ne-a promis o reacție și un demers ce ar fi trebuit să lămurească situația aplicării legii salarizării in sistemul penitenciar și excluderea noastră din proiectul privind austeritatea. Dar, doar atât. Nimic care să garanteze o intrare în normalitate. Asta este realitatea de atunci. Rămânea de apărat principiul pentru care membrii de sindicat ne mandataseră, respectiv o restabilire a dreptății sociale constând în egalitatea in fața legii prin aplicarea legii salarizării și în sistemul penitenciar. 

ADEVĂRURI

Am discutat cu colegii nostrii și cu excepția colegilor din Federația Polițiștilor de Penitenciare, nicio altă organizație nu a găsit de cuvință că ar trebui să facem ceva. Sau nu atunci. Începând cu data de 28 august Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar a declanșat actiunile de protest, concomitent cu declanșarea refuzului de muncă suplimentară declarat de membrii de sindicat, precum și cu notificarea Administrației Naționale a Penitenciarelor și Ministerului Justiției, ca semnatari ai Acordului Colectiv privind raporturile de serviciu, de dezacord privind depășirea plafonului de 180 de ore suplimentare efectuate de un membru al personalului. Prevederile Acordului sunt OBLIGATORII pentru semnatari, dar și pentru tot personalul sistemului penitenciar, de execuție sau conducere.

Rezultatul? Un blocaj major în desfășurarea activităților operative, cu măsuri de criză, multe dintre ele pompieristice, cu folosirea colegilor din administrativ în acoperirea lipsurilor din operativ. Deși nu au pregătirea necesară desfășurării unor astfel de misiuni.

Din acel moment, în fiecare săptămână, am organizat proteste la nivel de unități penitenciare unde avem organizații sindicale, demersul nostru fiind mediatizat la nivel central, dând greutate demersurilor noastre. Între timp, Administrația Națională a Penitenciarelor a înțeles să dea ,,greutate” demersurilor instituționale, amenințându-ne cu Parchetul și transmițând directorilor de unitate, ca prin încălcarea legii, să dispună planificarea în serviciu a colegilor care notificaseră în scris refuzul de a mai efectua muncă suplimentară. Colegii au stăruit în acest demers legal lucru ce ne-a bucurat. Atragem încă o dată atenția directorului general și al factorilor de conducere de la nivel central și local că dispozițiile date în acest sens se plasează în zona dispozițiilor ilegale și în același timp de natură penală. Semnale sunt pe la Codlea, Miercurea Ciuc, ceva tendințe pe la Tg-Jiu și Poarta Alba dar nepuse în practică. Deci mare atenție. Orice planificare în serviciu a personalului peste durata normala de timp a lunii, raportat la refuzul declarat al membrilor de sindicat și nu numai, reprezintă muncă forțată, indiferent de argumentele ce pot fi invocate de cei care ar fi trebuit să facă tot ce le statea în putință ca sistemul sa nu ajungă în acest moment.

Începând cu data de 15 ale lunii septembrie, au apărut semnale că toate structurile sindicale, atât din sistemul penitenciar, cât și din poliție, vor cupla la deja anunțatele acțiuni de protest declanșate de Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar(FSSP) și Federația Polițiștilor de Penitenciare(FPP) și care aveau data de 21 septembrie, ca bornă în demersul nostru. Acest lucru ne-a bucurat deoarece confirma că demersurile noastre începute cu mult timp în urmă erau corecte. Și a fost într-adevăr o desfășurare impresionantă de forțe ce dovedeau că temerile noastre erau întemeiate și că neaplicarea legii salarizării în sistemul de apărare reprezintă o realitate ce nemulțumește grav personalul. Și a fost doar atât acest demers? Nu înțelegem ce s-a întmplat imediat după… Deoarece s-au retras. Felicitări membrilor SNPP și FSANP pentru demers. A fost ceva deosebit. Și cu toate astea, noi ca lideri îi îndemnăm să ne oprim? Ce-am obținut pentru ei?

INTERESE

Ne încăpătânăm să credem că nu sunt. Altfel pentru ce tot acest circ? Pentru ce ai face toate astea? Pentru că nici acum nu avem o minima siguranță că legea salarizării ne va fi aplicată așa cum a fost ea aplicată în tot sistemul bugetar. Pentru că nici acum nu avem garanția că legea austerității nu va afecta sistemul de apărare. A sta la masă cu cineva care spune continuu ca astea sunt lucruri asumate de Romania și nu avem ce face și a ieși și spune membrilor tai că se va face tot posibilul și că ar trebui să fim fericiti cu faptul că nu vom pierde posturi sau că vom salva unele funcții de conducere fară de care sistemul penitenciar nu poate funcționa asta este TRADARE, raportat la PRINCIPII. Si nu este un cuvânt mare.

Când ție, pentru oamenii ce-i reprezinți nu-ți este aplicată legea salarizării, cum a fost aplicată la DEMNITARI, MAGISTRAȚI, MEDICI și unde vorbim de salarii, nu resturi ce le primesc membrii tăi, când te bucuri de neradierea unor posturi care oricum iți sunt blocate și tu nu ai oameni cu care să-ți desfășori activitatea, rezultând intr-un an aproximativ 800.000-1.000.000 de ore suplimentare efectuate, când tu ai personal cu concediu de odihnă neefectuat chiar și din 2021, când datorită lipsei de interes a celor ce ne conduc dar fară a se opri din a-și proteja propriile interese, au eliminat pensiile de serviciu, dar le-au lăsat pe ale magistraților, că doar așa pot să-și continue politica de distrugere a acestei nații, când vezi reacția Administrației numai la solicitarea de a aplica legea și când refuzi munca suplimentară se transformă și devin ce sunt de fapt, niște ciocoi. Când vezi toate astea NU AI DREPTUL SĂ RENUNȚI.

CE STRATEGII, CE INȚELEGERI, CE INTERESE POT FI ASTEA? ȘI CUI SERVESC?