Având in vedere mesajele apărute în spațiul public, mesaje care prevestesc Apocalisa sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională considerăm că a venit timpul sa ripostam la disprețul, aroganța și dezinteresul guvernanților. Si nu numai pentru ca au ieșit în stradă profesorii, care spre cinstea lor au realizat în sfârșit, ca a fi PROFESOR înseamnă aproape totul în ce privește creșterea unei nații. Demersul lor este întemeiat si merita toată atenția guvernanților.
Cum tot respectul merită tot efortul depus de colegii din penitenciare care cu toate lipsurile, continuă efortul titanic de a menține funcțional un sistem aflat la limita prăbușirii. Si asta pe fondul lipsei acute de personal, a lipsei spatiilor care sa facă posibilă desfășurarea in mod corespunzător a activităților zilnice, fără a fi expuși la toate mizeriile si agresiunile venite din partea deținuților si a acelora care cred ca această meserie este floare la ureche, a lipsei de interes a unor guvernanți care au pus umărul de-a lungul timpului la starea actuală a sistemuluide apărare, ordine publică și siguranță națională in general și a sistemului penitenciar în special. Încercăm să reparam ce a picat la examenul de corigență al societății în care trăim. Si o facem cu mari eforturi, riscuri, amenințări și multe renunțări.
Cum spuneam, la dispreț ar trebui sa răspunzi cu dispreț. Dar asta ne costă mai ales că pe fondul disprețului manifestat de guvernanți ,,compesăm”cu consum nervos, lipsuri și renunțări pentru a ține în viață acest sistem, tocmai pentru că paradoxal punem dintotdeauna mai presus de noi sistemul.
De aproape 20 de ani de când sindicatele există in istoria sistemului penitenciar nu îmi aduc aminte sa fi fost vreun drept care sa nu ne fie acordat fără implicarea, de multe ori exclusiva, a sindicatelor din penitenciare. Și câteva de mare amploare, care pe fondul unor revolte majore, de lunga durată, cu mii de oameni în strada, refuzând munca suplimentară, declanșând chiar o grevă la nivelul sistemului penitenciar, multe dintre ele alături de colegii de la SNLP, au făcut sa obținem multe drepturi de care fusesem vaduviți.
Acum constatăm că sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, din care cu onor facem parte, desi am fost cei mai înțelegători dintre toți membrii familiilor ocupaționale, a rămas singura familie ocupațională care nu i-a fost aplicată in integralitate legea salarizării. Constatăm nu numai că povestea cu ,,copilul care nu plange…” este reală, dar si dureros de nedreaptă. Mai mult, pe fondul unei abordări mizerabile a guvernanților cu privire la contribuțiile ce trebuiau sa fie plătite de statul roman ca angajator, am ajuns sa ne fie contestat statutul, legea după care ne pensionam, fiind considerati căpușe ale unui sistem la care am contribuit, expusi oprobiului public desi nu am greșit cu nimic și nici nu s-a schimbat nimic față de acum mulți, multi ani de zile, atunci când am întrat în sistem. Din contra. Avem mult mai multe obligații, restricții …. Dar cui ii pasă având in vedere modul în care guvernanții înțeleg sa transmită subliminal faptul ca singurii vinovați de toate razvratirile astea sunt cei ce le declanșează. Mai mult, in mod mizerabil unii dintre politicieni se arata mirați si constata retoric ca vinovați de toate astea sunt liderii sindicatelor care nu au fost schimbați de peste 20 de ani, asta in timp ce ei au condus dezastruos timp de peste 30 de ani această țară. Unul dintre ei, un fost prim ministru, care plâns tot i-a cedat locul la președinție lui Traian Băsescu.
Drept urmare ne vom razvrati și nu numai, dar o vom face de asa natura sa doară. Nu prin mimarea unor acțiuni, ci protestând in stradă, folosind toate mijloacele la dispoziție, care sa ducă chiar la blocarea sistemului, lăsându-l in grija celor cărora ne arata dispreț și lipsa de respect. Asa că așteptați-vă la ce este mai rău până când veți învăța să ne respectați.