În sistemul penitenciar românesc, sesiunea de mutări la cerere ale personalului sunt adesea un subiect delicat, care generează controverse și nemulțumiri. Și asta deoarece se caută tot felul de portițe pentru protejarea unora sau altora. De regulă în zona funcțiilor de conducere, prin împuternicire, asta fiind o miză și din punct de vedere financiar, dar mai ales din perspectiva celui care imputernicește, în acest fel deținând controlul total al unitații respective. Și mă gândesc la detașări, urmate de împuterniciri care să ofere un scaun cald până la creearea oportunității de a fi mutat respectivul, situație urmată de legalizarea imputernicirii pe ,,viață”. A celui ce împuternicește sau a celui împuternicit, dacă nu mușcă mâna stăpânului.
Păstrarea funcțiilor de conducere pentru a fi ocupate de cei obedienți conducerii locale sau centrale, preferați în dauna celor care au ocupat funcția prin concurs, este o altă practică în sistemul penitenciar românesc. Aceștia sunt nevoiți să meargă la concurs în alt penitenciar deoarece în localitatea de domiciliu nu le pot ocupa din cauză că funcțiile sunt păstrate pentru împuternicirea celor protejați. Asta în situația în care există personal ce îndeplinește condițiile de ocupare a acestor posturi și care ar dori să se întoarcă acasă, având familie, locuință, etc.
O altă ,, șmecherie” folosită este cea a mutării între penitenciarele din acelasi oraș, acolo unde acestea există. Și în timpul în care ,,cei ce pot ” schimbă funcții sau se mută unde vor, când vor, alții, care au dat concurs pentru a ocupa un astfel de post sunt șicanați prin tot felul de golănii pentru a nu putea să se întoarcă acasă.
Stau și mă gândesc, în contextul evadării de zilele trecute de la unul din punctele de lucru ale Penitenciarului de maximă siguranță Craiova, dacă ofițerii care ocupă funcțiile mai sus menționate prin împuternicire, ar fi făcut ce trebuiau să facă potrivit funcției pe care erau încadrați, adică controale mai dese la punctele de lucru, acest lucru nu ar fi întărit disciplina pe punctele de lucru.
Se pare că în cadrul Penitenciarului Craiova, două posturi de șefi de secție și două posturi de șef tură au fost păstrate intentional, nefiind scoase la disponibilitate pentru mutare. Această decizie de a nu scoate la mutare aceste funcții ridică serioase semne de întrebare cu privire la motivele care stau la baza acestei decizii. În contextul în care se clamează nevoia de personal, Penitenciarul Craiova fiind unul dintre penitenciarele cu regim de maximă siguranță din Sistemul penitenciar românesc, constatăm că sunt ținute la păstrare aceste patru posturi. Pentru ce? Putem doar bănui… Și bănuim că aceste posturi sunt de fapt rezervate pentru anumite persoane favoritizate, ,,prieteni” ai conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Vreo doi îi știm și vom detalia într-un articol viitor.
Ce vrem să spunem este că mutările și împuternicirile sunt influențate de relații personale și politice, în detrimentul principiilor de competență și profesionalism. Asta rezultă din ce vedem cu ochiul liber.
Mai discutăm de exercitarea funcţiei publice din sistemul administrației penitenciare care ar trebui să se conducă după principii enunțate în statutul polițistului de penitenciare? Despre supunerea deplină faţă de lege sau egalitatea şanselor, pe baza meritelor şi capacității profesionale, ori responsabilitate şi imparţialitate?
Are rost să mai vorbim de valorile etice ce ar trebui să existe în sistemul administrației penitenciare, cum ar fi: integritatea, obiectivitatea, transparenţa, receptivitatea şi responsabilitatea profesională? Mai vorbim de deziderate ce țin de faptul că personalul din sistemul administraţiei penitenciare va promova şi va respecta principiile şi valorile etice ale serviciului public în activitatea profesională şi în relațiile cu cetăţenii sau de promovare a măsurile legale referitoare la transparență și incompatibilităţi.
Bănuim că se va continua practica inchiderii ochilor de către conducerea Ministerului Justitiei. La un moment dat, toată această politică de promovare a celor apropiați va duce sistemul penitenciar în cap.
Una dintre „manevrele” imputernicirii e ca exista parghii asupra respectivului individ. Fiind imputernicit nu poate decat zice „asa facem sefu!”. Cand ocupi o functie prin concurs,poti fi si tu mai vertical in diferite solicitari si/sau pretentii. In rest…ciocu mic