Promovări pe criterii de „apropiere” în sistemul penitenciar: cazul care expune vulnerabilități grave în conducerea unităților

Situația numirilor în funcții de conducere în Administrația Națională a Penitenciarelor și în unitățile subordonate ridică semne serioase de întrebare cu privire la modul în care sunt promovate și menținute în funcții de conducere persoane fără competența profesională necesară, în detrimentul respectării legii și al bunei funcționări a sistemului.

Un exemplu relevant îl constituie cazul directorului Penitenciarul Spital Dej, unde o serie de practici administrative și profesionale indică nu doar deficiențe manageriale, ci și posibile încălcări grave ale cadrului legal.Blondă stock photos

În mod concret, s-a constatat că serviciul de gardă, care presupune prezența efectivă în secția medicală pentru asigurarea intervenției operative a medicului de gardă în cazul apariției unor complicații medicale, este efectuat de dr. Culai Ana-Maria din biroul administrativ al directorului. Această conduită nu doar că sfidează prevederile legale și normele profesionale, dar poate avea consecințe directe asupra siguranței și vieții persoanelor private de libertate.

Pe lângă această abatere, sunt semnalate utilizări repetate ale mijloacelor de transport ale instituției în scop personal, pentru deplasări care nu au legătură cu atribuțiile de serviciu. Această practică a generat consum nejustificat de resurse bugetare și obligarea personalului (conducători auto) la efectuarea unui număr excesiv de ore suplimentare

Mai mult, participarea la evenimente medicale fără legătură directă cu obligațiile funcției a fost decontată din fondurile instituției, inclusiv cheltuieli de transport și cazare, în absența unui temei legal sau a unei justificări profesionale reale, constatare a misiunii de audit din Februarie anul acesta. Această practică ridică suspiciuni serioase privind utilizarea nelegală a fondurilor publice.

Problemele nu se opresc aici. Procedurile privind evaluarea profesională a personalului au fost gestionate defectuos, cu încălcarea termenelor și a obligațiilor legale de comunicare. Lipsa unor evaluări sau pierderea acestora din dosarele de personal pe vremea când indeplinea ilegal atribuții de director al Directiei Medicale din Administrația Națională a Penitenciarelor(fapt constatat de Directia de Resurse Umane  din Administrația Națională a Penitenciarelor- vezi evaluarea pentru anul 2024 a dr. Bîtlan Simona) indică o neglijență gravă în exercitarea atribuțiilor de conducere și afectează direct drepturile angajaților.

În paralel, climatul organizațional este profund afectat. Lipsa de comunicare, transferul responsabilității și absența asumării deciziilor contribuie la degradarea mediului profesional și la scăderea încrederii personalului în actul managerial.

Acest caz nu este doar o problemă punctuală, ci reflectă o vulnerabilitate sistemică: promovarea unor persoane pe criterii care nu țin de competență, profesionalism sau integritate. În lipsa unor mecanisme reale de control și responsabilizare, astfel de situații riscă să devină regula, nu excepția.

Pe cale de consecință, solicităm directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor: 

  • dispunerea de urgență a unui control amplu la nivelul Penitenciarului-Spital Dej;
  • verificarea aspectelor semnalate sub toate formele de răspundere (disciplinară, administrativă, contravențională sau penală);
  • adoptarea măsurilor legale care se impun, inclusiv față de persoana responsabilă, în vederea restabilirii legalității și a disciplinei instituționale.

Sesizarea o regăsiți mai jos:

Adresa FSSP incalcare prevederi legale director Penit Spital Dej

 

Articolele Fererației Sindicatelor din Sistemul Penitenciar, se bazează pe prevederile art. 6 din Legea nr. 571/2004 – Legea avertizorului public și, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare, reprezintă informații de interes public. Acestea contribuie la dreptul societății de a monitoriza acțiunile persoanelor aflate în funcții de conducere sau care exercită autoritate publică

 

 

 

 

Solicitare transmitere act normativ și organizare întâlnire de dialog social

Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar

Solicitare

Către:

Domnului Radu MIRUȚĂ

Viceprim-ministru, Ministrul Apărării Naționale

Domnului Marian-Cătălin PREDOIU

Viceprim-ministru, Ministrul Afacerilor Interne

Domnului Radu MARINESCU

Ministrul Justiției

Domnului general Răzvan IONESCU

Director interimar al SRI

Domnului general inginer Ionel-Sorin BĂLAN

Director al Serviciului de Telecomunicații Speciale

Domnului comisar-șef de poliție penitenciară Geo-Bogdan BURCU

Director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor

Subiect: Solicitare transmitere act normativ și organizare întâlnire de dialog social

Stimați domni,

Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar, în numele organizațiilor sindicale reprezentative din Sistemul poliției penitenciare, vă solicită respectuos să ne puneți la dispoziție proiectul actului normativ ce urmează a fi supus dezbaterii publice.

Demersul nostru este unul comun al organizațiilor sindicale reprezentative și are ca scop asigurarea transparenței decizionale și a unei consultări reale a partenerilor sociali.

Totodată, în spiritul promovării principiilor care guvernează dialogul social, vă adresăm rugămintea de a vă exprima acordul pentru organizarea unei întâlniri de lucru la care să participe:

▶conducerile celor trei ministere și ale structurilor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională;

▶conducerile organizațiilor sindicale reprezentative la nivelul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției;

 ▶ reprezentanții organizațiilor profesionale din cadrul Ministerului Apărării Naționale, MAI, SRI, SPP, STS (acolo unde acestea există).

Scopul acestei întâlniri este identificarea unui punct de vedere comun care să promoveze interesele instituționale și patrimoniale ale personalului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Menționăm că Legea nr. 223/2015 a fost rezultatul unui demers similar de dialog și consultare, rezultatul fiind unul apreciat de personalul din aceste structuri.

Pentru coordonare și detalii suplimentare, persoana de contact desemnată este:

Domnul Petre Florin Schiopu

Telefon: 0728 222 860

Email: fssp.office2017@gmail.com

Vă mulțumim pentru deschidere și sprijin și rămânem în așteptarea unui răspuns favorabil.

O slujbă de tărie și curaj: Poliția Penitenciară la datorie

În fiecare zi, departe de ochii publicului, polițiștii de penitenciare duc o luptă tăcută pentru siguranța noastră

Nu e un simplu loc de muncă. Este o responsabilitate dusă la limită, zi de zi.

Polițiștii de penitenciar din sectorul siguranța deținerii sunt cei care preiau, escortează și supraveghează persoane private de libertate în cele mai sensibile momente: la instanțele de judecată, în spitale, în timpul transferurilor sau la puncte de lucru.

Fiecare misiune înseamnă risc real. Spații deschise, interacțiuni neprevăzute, presiune constantă. Nu există „zi liniștită” — există doar control, vigilență și decizii luate în fracțiuni de secundă.

Ei intervin primii când apar incidente, gestionează tensiuni și previn situații care pot degenera rapid. În spatele fiecărei misiuni duse la capăt stau pregătirea, disciplina și stăpânirea de sine.

Nu au luxul erorii. Nu au pauză de la responsabilitate.

Și totuși, după ce ies din serviciu, nu se opresc.

Respiră, își adună gândurile, își analizează ziua… iar apoi își continuă responsabilitățile acasă — ca părinți, soți, sprijin pentru cei dragi.

Siguranța cetățenilor începe, de multe ori, cu munca lor — nevăzută, dar esențială.

Pentru unii, e o uniformă. Pentru ei, este o datorie.

„Ei nu lasă greul la poarta serviciului — îl duc cu demnitate, în fiecare zi, oriunde ar fi.”

Medicul de gardă absent!!!! Pacienți abandonați în Penitenciarul-Spital Dej în situații de urgență

Într-un penitenciar-spital, unde pacienții sunt persoane private de libertate și complet dependente de sistemul medical al statului, absența medicului de gardă din clădirea spitalului nu este o simplă neglijență. Este o încălcare gravă a obligațiilor profesionale și un risc direct la adresa vieții.
Cu toate acestea, în Penitenciarul-Spital Dej, sunt semnalate situații repetate în care directorul unității, aflat oficial în gardă medicală și plătit ca atare, nu se află în spațiul spitalului, lângă pacienți, ci în clădirea administrativă, în propriul birou.  În acest interval, responsabilitatea de a interveni în cazuri medicale critice rămâne, practic, fără acoperire reală.
Surse din interiorul instituției susțin că, în timpul gărzilor, medicul responsabil nu este disponibil pentru intervenție rapidă în cazuri de stop cardio-respirator, colaps acut sau alte urgențe majore, situații în care fiecare minut de întârziere poate fi fatal. Prezența într-o altă clădire, fără contact direct cu pacienții, anulează scopul însuși al noțiunii de „gardă medicală”.
Mai grav, aceste absențe ar avea loc în timp ce medicul de gardă beneficiază de salariu integral pentru orele respective, finanțat din fonduri publice. Practic, statul plătește pentru o intervenție medicală care, în momente critice, nu există.
În locul supravegherii pacienților și al pregătirii pentru situații de urgență, timpul de gardă ar fi utilizat pentru activități administrative sau personale, inclusiv folosirea rețelelor de socializare, aspecte incompatibile cu responsabilitatea medicală într-o unitate sanitară cu regim de detenție.
Această situație ridică suspiciuni serioase de:
-neglijență medicală;
-încălcarea fișei postului și a normelor privind garda medicală;
-abuz de funcție managerială;
-punerea deliberată în pericol a vieții pacienților.
Pacienții din penitenciar nu pot cere o a doua opinie, nu pot suna la 112 și nu pot părăsi spitalul. Ei depind exclusiv de prezența și reacția personalului medical. Orice absență nejustificată a medicului de gardă înseamnă, în mod real, abandon.
Este inacceptabil ca într-o instituție a statului, sub autoritatea Ministerului Justiției și a sistemului sanitar penitenciar, garda medicală să fie tratată ca o formalitate, iar siguranța pacienților să fie sacrificată în favoarea confortului personal.
Solicităm public verificarea imediată a modului de desfășurare a gărzilor medicale, controlul prezenței efective a medicilor în clădirile spitalului, nu în sectorul administrativ și clarificarea responsabilităților în cazurile de urgență medicală. Tăcerea instituțională în fața unor astfel de fapte nu este neutralitate, ci complicitate.
AICI SE MOARE CU MEDIC DE GARDĂ „PREZENT” DOAR PE HÂRTIE 🚨
În Penitenciarul-Spital Dej, directoarea unității, plătită ca medic de gardă, NU stă în clădirea spitalului, lângă pacienți.
Stă în clădirea administrativă, în birou.
În timpul gărzilor.
Pe bani publici.
Asta în timp ce pacienții:
– pot intra în stop cardio-respirator
– pot avea urgențe majore
– au nevoie de intervenție medicală imediată
Și NU o primesc, pentru că medicul de gardă nu este acolo.
În penitenciar:
❌ nu suni la 112
❌ nu pleci la alt spital
❌ nu ceri alt medic
Ești captiv. Dacă medicul lipsește, e abandon.
Garda medicală NU înseamnă:
– stat în birou
– activități administrative
– telefon, Facebook, Instagram
Înseamnă prezență fizică și intervenție rapidă. Orice altceva este o minciună plătită din bani publici.
Când un medic de gardă NU e lângă pacienți, nu mai vorbim de management, ci de punerea deliberată în pericol a vieții.
Cine verifică aceste gărzi?
Cine răspunde dacă moare cineva?
Cine semnează pentru o gardă care nu există?
Pentru că primul deces evitabil nu va fi un „accident”.
Va fi consecința tăcerii.
Poate veti verifica domnule director general cum au fost efectuate garzile directorului Culai, medic generalist ce efectueaza serviciul de garda desi nu are competente medicale de specialitate, in datele 3,8,14,25, 29 decembrie 2025, 17, 19, 22,24,30 Ianuarie 2026, 4 , 13, 24, 28  Februarie 2026 și in 7 și  9 Martie 2026!!!!!!!!  În 28. 02. 2026 A AVUT SI UN DECES SI A VENIT DIN ZONA CLADIRII DIRECTORULUI LA URGENTA.
Dar suntem noi rautăciosi. Doamna Culai pregatește deținuții pentru servicii de telemedicină. O singură problemă are. Deținuții nu au voie cu telefoane mobile.

Vizita ministrului justiției la Penitenciarul Codlea – multă imagine, prea puțin dialog

Vizita ministrului justiției la Penitenciarul Codlea a fost prezentată public drept o evaluare a sistemului penitenciar și a condițiilor de detenție. În comunicările oficiale s-a vorbit despre dialog, analiză și preocupare pentru modernizarea sistemului.

Din perspectiva personalului din penitenciare, realitatea a fost însă alta.

Sindicatul a solicitat în mod explicit o întâlnire cu ministrul justiției pentru a discuta direct problemele reale cu care se confruntă polițiștii de penitenciare. Era o ocazie firească pentru un dialog onest despre situația din sistem.

Această întâlnire nu a avut loc.

În schimb, vizita s-a limitat la un tur protocolar al unității, discuții cu conducerea penitenciarului și cu persoane private de libertate, urmate de comunicările publice obișnuite.

Cu alte cuvinte: imaginea a existat, dialogul real a lipsit.

Zece zile de tăcere din partea Ministerului Justiției

Situația este cu atât mai greu de înțeles cu cât au trecut deja zece zile de când organizația noastră a solicitat oficial ministrului justiției convocarea Comisiei mixte de dialog din cadrul Ministerului Justiției.

Până astăzi, această solicitare nu a primit niciun răspuns.

Comisia mixtă de dialog nu este un moft al sindicatelor. Este mecanismul instituțional prin care pot fi discutate și rezolvate problemele sistemului penitenciar împreună cu reprezentanții personalului.

Ignorarea acestei solicitări transmite un mesaj clar: dialogul social pare să conteze mai mult în comunicate decât în realitate.

Problemele reale nu pot fi ignorate

În sistemul penitenciar există probleme serioase care nu pot fi tratate superficial.

Incertitudinea creată de discuțiile privind modificarea legislației pensiilor militare de stat a generat îngrijorare în rândul polițiștilor de penitenciare. Declarațiile publice contradictorii nu fac decât să accentueze lipsa de predictibilitate.

În același timp, împuternicirile pe funcții de conducere au devenit, în ultimii ani, o regulă și nu o excepție. Ceea ce ar fi trebuit să fie o soluție temporară a ajuns să fie un mecanism folosit frecvent pentru ocuparea unor funcții de top management.

La toate acestea se adaugă problemele cronice ale sistemului: deficitul de personal, volumul ridicat de muncă și presiunea constantă asupra angajaților.

„Cenușăreasa” Ministerului Justiției

Sistemul penitenciar rămâne, de prea multe ori, „Cenușăreasa” Ministerului Justiției.

Deși are un rol esențial pentru siguranța publică și pentru funcționarea statului de drept, atenția acordată acestui domeniu este, de multe ori, minimă.

Poate că a venit momentul ca sistemul penitenciar să beneficieze de aceeași atenție pe care miniștrii Ministerului Afacerilor Interne sau ai Ministerului Apărării Naționale o acordă structurilor din subordine: dialog real, prezență constantă și soluții concrete.

Vizitele de imagine nu rezolvă problemele

Problemele sistemului penitenciar nu se rezolvă prin vizite protocolare și comunicate optimiste.

Ele se rezolvă prin dialog real cu personalul din sistem și prin decizii asumate.

Sindicatul rămâne deschis unui dialog serios și responsabil.

Dar pentru ca acest dialog să existe, trebuie ca cineva să fie dispus să îl poarte.

📢 Informare – Ședința Consiliului de Conducere ANP (10 martie 2026)

 

📢 Informare – Ședința Consiliului de Conducere ANP (10 martie 2026)

Informare privind intenția de modificare a Legii pensiilor militare

În cadrul ședinței Consiliului de Conducere al ANP din data de 10 martie 2026, conducerea instituției a prezentat informații referitoare la OUG nr. 7/2026, care prevede inițierea unor modificări ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În acest sens, a fost constituit un grup de lucru la nivelul MApN și MAI, la care participă și reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Conform ordonanței, în termen de 30 de zile trebuie formulate propuneri legislative care vizează, în principal, creșterea vârstei de pensionare.

În prezent:

➡️ nu a fost prezentat niciun proiect oficial de modificare;

➡️ nu s-au discutat modificări privind baza de calcul sau cuantumul pensiilor;

➡️ discuțiile se află în fază preliminară.

Organizațiile sindicale au atras atenția asupra efectelor negative pe care o eventuală creștere a vârstei de pensionare le-ar putea avea asupra sistemului penitenciar, printre care:

➡️ scăderea atractivității profesiei;

➡️ accentuarea deficitului de personal;

➡️ afectarea predictibilității carierei;

➡️ menținerea restricțiilor profesionale fără compensațiile corespunzătoare.

Reprezentanții sindicatelor au solicitat:

➡️ menținerea condițiilor speciale de muncă și a reducerilor de vârstă existente;

➡️ stabilirea unei perioade de tranziție rezonabile în cazul modificării legislației (vezi cazul magistaților);

➡️ protejarea personalului aflat aproape de îndeplinirea condițiilor de pensionare;

➡️ organizarea unei consultări reale cu toate structurile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională înainte de promovarea oricărui proiect legislativ.

Sindicatele vor continua să urmărească evoluția discuțiilor și vor informa personalul din sistemul penitenciar cu privire la orice modificare care ar putea afecta drepturile profesionale și sociale ale polițiștilor de penitenciare.

Alte subiecte discutate în ședință:
1. Solicitări de mutare/detașare în interes de serviciu

Au fost analizate solicitări de mutare sau detașare din partea mai multor unități, printre care:

Penitenciarul Arad

Penitenciarul Bacău

Penitenciarul Jilava

Penitenciarul Rahova

Penitenciarul Târgu Mureș

Penitenciarul Buziaș

Spitalul Penitenciar Poarta Albă

Spitalul Penitenciar Mioveni

ANP a avizat doar situațiile considerate excepționale, o mare parte dintre solicitări fiind avizate negativ, având în vedere necesitatea rezolvării situației de personal de la Penitenciarul Baia Mare.

2. Situația doamnei Culai Anamaria

FSSP a solicitat ca doamna Culai să fie readusă pe funcția deținută anterior la Penitenciarul Rahova, având în vedere situația existentă la Spitalul Penitenciar Dej.

3. Situația privind spitalele penitenciare

FSSP a solicitat explicații cu privire la ultima adresă transmisă de ANP, referitoare la:

➡️ exceptarea unor sectoare;

➡️ modificarea numărului de paturi la spitalele penitenciare.

Directorul general, Ioana Morar, a precizat că a solicitat o analiză detaliată, iar în urma acesteia, în cadrul unei întâlniri ulterioare, se va stabili dacă sunt necesare modificări ulterioare.

La mulți ani!

Azi este vorba de minunea din viata noastra. Tu doamnă! Tu mamă! Tu iubită! Tu, totul din viața noastră!

La multi ani ție, doamnă, mamă, soție, iubită! La mulți ani vouă celor care ne faceți viața mai frumoasă!

FSSP cere convocarea Comisie Mixte de dialog

 

Având în vedere prevederile art. LVI, alin.(2) ale OUG 7 din 24.02.2026 prin care Ministerul Apărării și  Ministerul Afacerilor Interne sunt obligate ca în următoarele 30 de zile să promoveze un act normativ care să modifice Legea pensiilor militare, Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar solicită, în conformitate cu prevederile art. 7, alin.(2) din Acordul Colectiv la nivel de grup de unități – Poliția penitenciară, solicităm convocarea de îndată a Comisiei mixte de dialog privind sistemul penitenciar.

Considerăm ca a venit timpul ca Ministerul Justiției, prin ministrul justiței Radu Marinescu, să-și ia in serios rolul de partener social, dar mai ales rolul de reprezentant loial al intereselor legitime ale polițitilor de penitenciare. A venit timpul ca ministerul justiției, ca minister cu rol de respectare a adevărului juridic să-și asume acest rol și să atragă atenția celor care conduc această țară că pensiile personalului din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională au fost reformate prin Legea 282/2023, fiind astfel îndeplinit jalonul 215 din PNRR. Orice altă modificare a legii 223/2015 nu ar face decât să ducă în derizoriu toate eforturile depuse de militari, polițiști, polițiști de penitenciare pentru a face posibilă funcționarea sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională în limite operaționale.

Solicităm convocarea Comisiei mixte și pentru alte subiecte extrem de importante, mai ales că aceasta nu a mai avut loc din septembrie 2025.

Incidentele de securitate continuă. De data aceasta cu implicarea directă a Directiei Prevenirea Criminalității și Terorismului, care face ce știe cel mai bine. Adică MIZERII. Sau cum să ai acces neîngrădit la aplicațiile informatice, cu prioritate la aplicația de personal(PHR)? Acest lucru nu l-ar fi putut face decât cu știința și aprobarea directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor

La începutul lunii februarie 2026 am primit un mail, în care erau cuprinse mai multe informații legate de motivele pentru care doi ofiteri din cadrul Directiei Tehnologia Informatiei și Comunicațiilor și-au dat demisia din sistem. Acestea scoteau in evidență mai multe probleme, de la interacțiuni instituționale în cadrul acestei direcții conduse de Paul Vasile Chiorean, director imputernicit cu grave carențe profesionale, dar și interacțiuni interdepartamentalele ce scot în evidență grave încălcări ale prevederilor legale. Evidentă în acest sens este Nota prin care directorul DPCT, Elena Andreea  Huică solicită DTIC, acces neîngrădit al structurii ce o conduce la toate aplicațiile informatice ale Sistemului Penitenciar.

 

 

Astfel mi-au atras în mod special atenția, informațiile despre intențiile parțial reușite ale Direcției Prevenirea Criminalității și Terorismului de a avea acces global, neîngrădit și fără nevoia de a primi aprobarea celor care conduc acest sistem, atât la nivel central cât și la nivelul unităților penitenciare, la aplicațiile informatice, cu interes deosebit pentru aplicația ce gestionează datele personalului din Sistemul Penitenciar, respectiv aplicația PHR. Redau mai jos partea care mi-a atras atenția și care demonstrează fară echivoc că acest lucru s-a intâmplat.

,, Una din cele mai aprinse discutii pe care am avut-o cu domnul director (n.FSSP -Paul Vasile Chiorean) a fost cea de acordare a drepturilor de admin global personalului IT din DPCT. In data de 06.11.2025, domnul director a dat dispozitie ca sa acordam drepturi de admin global colegilor in DPCT iar eu am cerut un mail sau o hartie prin care sa facem asta. Tot timpul m-am opus acordarii dreptului de admin global unui numar mare de persoane, avand in vedere principiile actuale ale securitatii cibernetice. Stiu ca voi fi criticat dur pentru asta insa niciodata acordarea de drepturi globale unei directii de control nu a fost o idee buna deoarece pot face ce dori in retea, inclusiv accesarea prin SMB sau RDP a oricarei statii de lucru sau server din domeniu, absolut oricare din ele. Mai simplu, pot accesa si copia documente de oriunde din retea fara ca cineva sa vada asta exceptand cele 15 minute de retentie a log-urilor pe DC-uri. Spun asta nu din prisma faptului ca sunt eu ala cel mai extraordinar admin si doar eu repar lucrurile, ci din prisma faptului ca nu se respecta niciun principiu de cybersecurity, iar trasabilitatea activitatii unui admin global este foarte greu de urmarit mai ales ca DC-urile au retentia log-urilor de maxim 15 minute. In urma discutiilor de pe whatsapp, domnul director m-a sunat si mi-a transmis “sa-mi caut alt loc de munca intrucat eu nu ma pliez cerintelor actuale si ii deranjez pe toti din cadrul DTIC”, adica eu derajez prin faptul ca am curajul sa ma opun deciziilor dansului si sa imi spun punctul de vedere. La scurt timp mi-a si transmis ca am marele noroc ca sunt mutat pe functie ca daca eram detasat sigur nu mai existam in ANP-DTIC, aviz persoanelor care vor veni detasati la DTIC, vor dori sa ramana aici dar in acelasi timp nu vor fi de acord cu seful si ce doreste el. Imi dau seama ca lupta asta a mea de a restrange drepturile de admin global a fost in zadar deoarece prin nota 800075 din 27.01.2026 de la DPCT s-a solicitat oficial ca adminii IT din DPCT sa detina admin fara restrictionari desi ei nu au facut nicio mentenanta a clusterelor, masinilor virtuale sau a serverelor de cand sunt eu aici. De precizat ca adminii IT de la DPCT au drepturi de admin global din perioada amintita anterior, adica din noiembrie, desi nu a existat niciun document oficial.”

Voi aprofunda mai mult pe informațiile ce țin de personal, deoarece aceste informații reprezintă TROFEUL SUPREM pentru DPCT și cei ce conduc această structură.Ținând cont de prevederile legale ce fac referire la Sistemul de evidență a datelor pentru personalul din sistemul administrației penitenciare (Sistem de evidență), respectiv art. 58 alin. (2) din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare și în conformitate cu prevederile Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal a fost aprobat OMJ 389/C/2020.

Acest ordin prevede printre altele, la articolul 2, că organizarea evidenței personalului din sistemul administrației penitenciare se realizează sub coordonarea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și a directorilor unităților subordonate. Asta în strânsă concordanță cu prevederile articolului 1 , alin. (4) și (5) al Ordinului menționat, respectiv:                                                                                                                        (4) Personalul din cadrul structurilor de resurse umane din sistemul administrației penitenciare respectă măsurile tehnice și organizatorice implementate pentru asigurarea protecției, securității și confidențialității documentelor și informațiilor de personal pe care le gestionează împotriva accesului neautorizat și a incidentelor de pierdere sau distrugere a acestora, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal și a legislației privind informațiile clasificate.                                                                         (5) În cazul în care are loc o încălcare a securității datelor cu caracter personal, operatorul notifică acest lucru Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu respectarea prevederilor legale incidente.

Iar articolul 12 din OMJ 389/C/2020 exprimă fără echivoc cine și în ce condiții are acces la informațiile din aplicația informatică de evidență a datelor pentru personalul din sistemul administrației penitenciare. DPCT nu este pe nicăieri, așa cum este de altfel normal  să fie.

Și de aici urmează multe din întrebările ce ni le-am pus cu privire la existența și rolul DPCT după desfințarea SIPA în Sistemul Penitenciar, dar mai ales care este interesul DPCT de a controla tot ce mișcă în acest sistem?

  1. Care este rolul DPCT în Sistemul Penitenciar, altul decat cel promovat la momentul desfințării SIPA(structură de informații desfințată tocmai ca urmare a modului în care obținea și folosea informații despre personalul din ministerul justiției și a tuturor structurilor din subordinea acestui minister),  rol care ar fi trebuit să fie în totală opozitie cu modul în care funcționa SIPA?
  2. De ce ar fi avut nevoie DPCT de acces necontrolat la informațiile despre tot, dar mai ales de acces la informațiile de personal?
  3. Cum a putut DPCT să aibă acces neîngrădit la toate aplicațiile informatice din data de 6 noiembrie 2025, să încerce să se descarce de responsabilitate prin Nota 800075 din 27.01.2026 și nimeni să dispună vreo verificare sau să stabibească vreo responsabilitate în dreptul vreunuia dintre cei vinovați?
  4. Știa directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, domnul Geo Bogdan Burcu despre acest lucru?
  5. A sesizat directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu privire la accesul fără aprobare a  DPCT la toate aplicațiile informatice, în special aplicația PHR?
  6. Puteau cei doi directori imputerniciti, Elena Andreea Huică, director DPCT și Paul Vasile Chiorean, director DTIC, să pună la cale acest extrem de grav incident de securitate informatică, fără aprobarea domnului Geo Bogdan Burcu, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor?
  7. Cine este păpușarul și beneficiarul real al acestor informații ținând cont că de-a lungul timpului s-a dorit extinderea controlului datelor personale ale polițiștilor de penitenciare de către DPCT(vezi recentele modificări ale OMJ 160/C/2018 prin OMJ 305/C/2026, modificări care fără opoziția noastră puteau fi mult mai multe) și pentru ce le folosește?
  8. Ce măsuri au fost dispuse cu privire la directorii imputerniciți ai DPCT și DTIC din momentul în care conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor a luat cunoștință de Nota 800075 din 27.01.2026 a directorului împuternicit al DPCT, făcută directorului imputernicit al DTIC, aprobată de acesta formal deoarece de facto accesul era acordat incă din 6 noiembrie 2025, fără a aduce la cunoștința(sau poate că da) celor cărora li se subordonează, așa cum se disculpă aceștia?
  9. Ce masuri a dispus directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor Geo Bogdan Burcu, șef nemijlocit al DPCT, dar și directorul general adjunct Ioana Mihaela Morar, coordonator al DTIC cu privire la ce informații a accesat DPCT in aceasta perioadă cât a avut acces neîngrădit la aplicațiile gestionate la nivelul sistemului penitenciar, dacă au dispus un control cu privire la aceste aspecte extrem de grave cu privire la acest incident grav de securitate informatică(mai grav chiar decât cel de la Tg-Jiu, de care au știut dar pe care au încercat să-l pună în cârca celor de la Tg-jiu), dacă au informat pe ministrul justiției, domnul Radu Marinescu, cu privire la acest grav incident de securitate?
  10. Dacă potrivit celor afirmate in materialul primit, că ,,pot accesa si copia documente de oriunde din retea fara ca cineva sa vada asta exceptand cele 15 minute de retentie a log-urilor pe DC-uri”, avem garanția ca aceste informații nu pot fi accesate și copiate de oricine, fără să avem un control al celor care o fac și fără a putea să ne îndreptăm impotriva lor, dacă acest lucru îl fac cu încalcarea prevederilor legale?
  11. Dacă ministrul justiției Radu Marinescu a avut cunoștință de acest lucru  și dacă da, ce măsuri a dispus?

Vinovații principali în această situație sunt:

  • Elena Andreea Huica, director împuternicit al DPCT, care a solicitat accesul extins la aplicații, argumentele fiind de natură a intra în totala contradictie cu prevederile legale. Nota 800075 din 27.01.2026 a directorului împuternicit al DPCT demonstrează intenția și reaua credință cu privire la accesarea ilegală, în înțelegere și cu complicitatea lui  Paul Vasile Chiorean, director împuternicit al DTIC, a tuturor aplicațiilor informatice(încă din data de 6 noiembrie 2025) la care, nu avea legal, acces. În data de 02.02.2026 MIZERIA a ieșit la suprafață și bănuiesc că au renunțat la controlul aplicațiilor informatice(sper ca acest lucru să se fi întâmplat).
  • Paul Vasile Chiorean, director împuternicit al DTIC, a fost implicat în procesul de implementare a acestor accesări, acțiune din care rezultă o colaborare coordonată între direcții pentru a eluda restricțiile legale.
  • Geo Bogdan Burcu, director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, care, conform informatiilor ce ne-au fost puse la dispoziție de cei de la DTIC, nu cred că nu avea cunoștință de aceste acțiuni. Considerăm că nici nu s-ar fi putut altfel, tinând cont de faptul că acesta coordonează DPCT,  iar Paul Vasile Chiorean este promovat de acesta ca director DTIC, el fiind ofițer in cadrul structurii IT din Penitenciarul Rahova, cât domnul Burcu a fost directorul acestui penitenciar. Si dacă nu ar fi știut, având în vedere extrem de multele evenimente din ultima perioada, el trebuie să își asume responsabilitatea pentru noul scandal creat.

Conducătorii acestor structuri, dar și directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nu pot fi excluși de la responsabilitate, având în vedere că organizațiile subordonate lor au fost implicate în aceste acțiuni. Răspunsurile primite de la conducerea ANP, inclusiv de la Ioana Mihaela Morar, director general adjunct al ANP, care mi-a confirmat că DPCT a accesat aceste aplicații, dar strict pe o perioadă scurtă, sugerează o lipsă de claritate și o gestionare confuză a situației.

Concluzii. Contradicția evidenta cu OMJ 389/C/2020. Acest ordin stabilește reglementări stricte privind gestionarea datelor personale, interzicând accesul necontrolat la informații sensibile fără o justificare legală adecvată. Încercările DPCT de a obține acces complet la aplicația PHR sugerează o încălcare flagrantă a acestor reglementări. Aplicatia PHR joacă un rol crucial în gestionarea resurselor umane din sistemul penitenciar, cei care o gestionează având responsabilitatea de a centraliza și gestiona datele personale ale angajaților. Accesul direct la aceste informații poate avea implicații serioase, atât în ceea ce privește protecția datelor, cât și în cele legate de confidențialitate.

Expunerea acestor aspecte extrem de grave ca un strigăt de revoltă și demisia celor doi ofițeri din DTIC, reprezintă o reacție la ilegalitațile la care erau obligați să fie părtași. Acest gest exprimă până la urmă o neîncredere în conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor, un semnal de alarmă ce dacă ar fi ignorat ar crea un sistem de nesiguranță a personalului  care nu mai are încredere în reguli și în respectarea de catre cei care sunt pusi să protejeze aceste reguli, o fac.

Această acțiune, dacă nu este sancționată, ar putea avea implicații severe asupra integrității sistemului penitenciar. O conducere nesigură și lipsită de transparență conduce la ideea ca în sistem sunt structuri ce nu pot fi controlate, sau mai rau sunt folosite destructiv, în timp ce  personalul va continua să-și pună intrebări în privința modului în care informațiile lor personale sunt gestionate. Credem că pentru a putea contracara acest lucru sunt necesare măsuri drastice.

Întregul context al accesului nejustificat la aplicațiile informatice din cadrul DPCT subliniază o problemă profundă în sistemul penitenciar românesc. Intențiile parțial reușite de a obține acces la informații sensibile ridică întrebări serioase despre respectarea legii și responsabilitatea conducerii. Este esențial ca autoritățile competente să intervină și să evalueze aceste acțiuni pentru a restabili încrederea în sistem și pentru a asigura respectarea drepturilor angajaților. Transparența, responsabilitatea și respectarea legislației trebuie să prevaleze în cadrul instituților din sistemul penitenciar, pentru a preveni abuzurile și pentru a proteja integritatea personalului.

Domnule ministru Radu Marinescu, având în vedere că probabil nu ați fost informat cu privire la aceste aspecte de către DPCT(asta în condițiile în care ați modificat curând atribuțiile DPCT în sensul creșterii influenței acestei structuri în tot ce mișcă în sistemul penitenciar, deși v-am cerut să nu o faceți), luați-vă măsuri de protecție, că ăștia în loc să vă informeze cu privire la ce se întâmplă în Sistemul Penitenciar, ajung să vă dea pe tobogan de nu mai stiți nici dumneavoastră cine vă informează sau cine vă vinde.

ANP între respectarea ierarhiei instituționale și impostura instituțională……

 

Ciocul mic la ei, nu la noi! Acum noi suntem la putere!

Cam asta se întamplă acum în Administrația Naționala a Penitenciarelor din perspectiva deciziilor ce privesc numirea în funcții de conducere la toate nivelele, atât în ANP, cât și în unitațile subordonate. O furie a schimbării tuturor celor care nu convin, doar pentru a numi pe cei preferați și care să facă posibilă o politică a imposturii, prin generalizarea incompetenței și a falsului în funcțiile publice, adesea susținută de clientelism și nepotism, îngropând ierarhia instituțională.

Cel mai recent caz, care ridică serioase semne de întrebare privind principiile meritocrației, ale ierarhiei instituționale și, potențial, ale imposturii în exercitarea unor funcții de conducere, este despre numirea la Penitenciarul Codlea, în funcția de director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar a ofițerului Mihai Andrei Frățilă, decizie care este puternic susținută de directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Mugurel Staicu.

Un parcurs profesional atipic, care nu recomanda numirea intr-o functie de conducere de o asa importanță, ci mai degrabă o orientare folosită în vederea unei promovari oportuniste, bazată pe apartenența la o anumită gașcă.

Parcursul profesional al domnului Frățilă Mihai Andrei este unul lipsit de realizări profesionale, mai degrabă marcat de  orientare spre functii care nu implică responsabilitate și care prin natura specializării nu are nicio legătură cu cerințele unei funcții de conducere de acest nivel într-un penitenciar. Să analizăm însă cronologia parcursului profesional:

  • 31 de ani: O vârstă la care mulți ofițeri abia își consolidează experiența în diverse compartimente operative.
  • Absolvent al Academiei Naționale de Informații(ANI), o instituție de învățământ ce școlarizează ofițeri și pentru sistemul penitenciar, cu minime informații în ce privește acest sistem, nu o școală de formare pentru ofițeri de penitenciare cu specializare în management operațional sau siguranța deținerii.
  • Încadrat în anul 2018 la Penitenciarul Brăila, la 23 de ani, ca ofițer regim penitenciar – un prim contact cu realitatea sistemului, dar pentru o perioadă extrem de scurtă, care nu a asigurat decât o minimă interacțiune cu ceea ce înseamnă sectorul operativ, muncă ce l-a plictisit extrem de repede, fapt dovedit de parcursul ulterior.
  • Mutat în anul următor la Ploiești, în Direcția Prevenire a Criminalității și Terorismului (DPCT) – o direcție care de-a lungul timpului și-a dovedit ineficiența – vezi printre altele ,,informațiile” care au lipsit cu desăvârșire, cu privire la intențiile turcului Abdullah Atas, condamnat la 22 de ani de închisoare după ce, în 2015, a omorât un agent de poliție rutieră, care a fost trecut într-un regim de detenție, foarte facil, care pune multe semne de intrebare cu privire la acest lucru, și care regim de detenție – semideschis, i-a permis obținerea unor astfel de beneficii.
  • Detașat la Codlea în anul 2021, tot pe linie DPCT și mutat definitiv  tot în același an, păstrând specializarea DPCT.
  • Numirea în funcția de Director Adjunct: De la un ofițer fără o experiență  în managementul unui penitenciar, și cu o specializare principală în așa zisa prevenire a criminalității, la o funcție de director adjunct siguranța deținerii, pare un salt ierarhic care sfidează logica unei cariere construite pe experiență și vechime în muncă directă cu deținuții și personalul de pază și supraveghere.

Deși se încadrează în politica instituțională promovată chiar de la vârful Ministerului Justitiei, am crezut că aceasta este doar conjucturală și că vizează  apropiații ministrului, domnul Staicu fiind unul din beneficiarii acestei conjuncturi, pus directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar  din Administrația Națională a Penitenciarelor și ulterior Director general  adjunct al aceleiași instituții, chiar de ministrul justiției. Din funcția de șef serviciu regim la Penitenciarul Deva. Dar nu!!!!!! Se pare că nu este de ajuns. Am trecut la următorul nivel. Cine nu este cu noi, este impotriva noastră!!! Drept urmare, mulți dintre cei care nu împărtașesc actualele ,,valori” ale noii conduceri ce are în coordonare Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar  din Administrația Națională a Penitenciarelor sunt înlăturați pe argumente ce nu au nicio motivație profesională solidă, fiind folosite motive ce nu pot fi imputate decât la nivel de ,,așa vreau eu”. Asta se întâmplă acum în cazul sefului serviciului siguranță Sevastre, imputernicit director adjunct siguranță la Penitenciarul Codlea, acum mazilit de DGA Staicu Mugurel pentru a face loc pupilei Frățilă Mihai Andrei. Și nu este singurul. Dar vom reveni cu multe alte exemple.

Asta în timp ce același director general adjunct nu s-a arătat deloc deranjat de faptul că, Bălosu Daniel, ofițer la Penitenciarul Poarta Albă, este în continuare împuternicit șef serviciu siguranță la acest penitenciar, deși DIP-ul a constatat o multitudine de deficiențe în activitatea de șef serviciu, culminând cu evadarea de la instanță a unui deținut, dar și cu deținerea în birou a unei cantități importante de băuturi alcoolice. Mai ales că la momentul acela, directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar era actualul director general adjunct. Însă, înțelegem că aceste activități fac parte din paleta acțiunilor ce te propulsează și te mențin în anturajul celor care dispun. Felicitări pentru ,,.echilibrul” manifestat în judecarea și poziționarea față de cele două situații domnule ,,director general adjunct”. Este cu ghilimele deoarece functia a fost cu dedicație. De la văru****. Chiar dacă este răsuflată, tot de la văru este!!!! Dar să ne întoarcem la ce se dorește a se întâmpla la Codlea.

Această numire ridică mai multe întrebări de bun simț:

  1. Experiența managerială: Un director adjunct de penitenciar are responsabilități complexe de gestionare a personalului, a resurselor, a relației cu deținuții, a siguranței și securității unității. Cât de pregătit este un ofițer cu un parcurs atât de specific și de scurt, predominant în DPCT, pentru o astfel de funcție?
  2. Specializarea versus necesitatea funcției: Competențele în prevenirea criminalității sunt, o experință profesională, dar una specifică , dar ele nu sunt direct echivalente cu experiența în organizarea activității de siguranță, regim, supraveghere, sau administrare operativă a unei unități penitenciare.
  3. Principii de promovare: Ce principii de promovare își asumă Administrația Națională a Penitenciarelor? Se bazează acestea pe meritocrație, pe experiență acumulată în teren, pe vechime în sistem, sau pe alte criterii? Este o numire „clientelară și interesată” sau una bazată strict pe competențe demonstrate în managementul operațional al unui penitenciar? Răspunsul vi-l dați singur.
  4. Descurajarea profesională: Ce semnal transmite o astfel de promovare ofițerilor cu o experiență îndelungată în penitenciare, care au trecut prin toate etapele ierarhice și au demonstrat competențe pe termen lung? Nu riscă o astfel de decizie să descurajeze dedicarea și profesionalismul, sugerând că ascensiunea se poate obține prin alte căi decât cele clasice?
  5. Rolul Directorului General Adjunct, Mugurel Staicu: Implicarea directorului general adjunct în această numire, ridică întrebări despre influența personală în procesul de promovare și despre respectarea procedurilor interne de respectare a ierarhiei instituționale în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Impostură sau ineficiență a sistemului?

Termenul de „impostură” este puternic, dar nu poate fi ignorat într-un context în care un ofițer, cu un profil profesional atipic și o experiență limitată în managementul penitenciar, ajunge într-o poziție de conducere. Poate nu este vorba de impostură în sensul clasic al lipsei oricărei calificari, ci mai degrabă de o impostură instituțională, unde un sistem permite și chiar facilitează astfel de ascensiuni rapide, ignorând ierarhia și acumularea graduală de experiență.

Un sistem funcțional ar trebui să promoveze oamenii pe baza performanței dovedite, a experienței relevante și a unei înțelegeri profunde a specificului activității. Numirea la vârful unui penitenciar, a unei persoane a cărei experiență nu se aliniază direct cu cerințele postului, poate submina eficiența, moralul personalului și, în cele din urmă, credibilitatea întregului sistem penitenciar.

Concluzie

Cazul numirii directorului adjunct de la Penitenciarul Codlea, cu susținerea indicată a directorului general adjunct ANP, Mugurel Staicu, necesită o analiză transparentă din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Este esențial ca ANP să demonstreze că procesele de promovare sunt bazate pe criterii clare, obiective și meritocratice, și că ierarhia instituțională este respectată, pentru a asigura profesionalismul și eficiența unui sistem de importanță vitală pentru siguranța națională și respectarea drepturilor omului. Altfel, riscul este ca percepția de „impostură” să erodeze încrederea propriilor angajați în conducerea și integritatea sistemului penitenciar.

Domnul director general Geo Bogdan Burcu, în calitatea ce o are, aceea de gestiune a resurselor umane aflate în coordonarea sa directă, ar trebui să înțeleagă că ceea ce se întâmplă acum din perspectiva numirii în funcțiile publice în funcție de cine te recomandă, este extrem de periculos și că ar trebui să-și ia în mod extrem de serios rolul de conducere în sensul promovării celor enunțate de art. 5 din Statutul polițistului de penitenciare, respectiv:

Articolul 5                                                                                                                           Exercitarea funcției publice din sistemul administrației penitenciare se conduce după următoarele principii:                                                                 a) supunerea deplină față de lege;                                                                 b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condițiile prevăzute de lege;                                                                                                        c) egalitatea șanselor, pe baza meritelor și capacității profesionale;    d) responsabilitate și imparțialitate;                                                               e) eficacitatea și îndeplinirea atribuțiilor în interes public;                         f) eficiență în utilizarea resurselor;                                                                          g) ierarhia organizatorică și funcțională.

Probabil promotorii conceptului,,Ciocul mic”vor incerca să conteste ce este scris mai sus. Toți stiți insă că aceste lucruri se întâmplă. S-au întâmplat și în alte timpuri, dar parcă nu la acest nivel și de fiecare dată am militat pentru promovării, respectând ierarhia instituțională. Că nu s-a întâmplat de fiecare dată, posibil, dar de fiecare dată am făcut-o cu bună credință.

Credem că ministrul justitiei, Radu Marinescu ar trebui să se implice și să oprească această politică de epurare. Riscul major este legat de greața provocată de acest tip de manifestare a puterii. Temporară, dar extrem de periculoasă….